Vise ucise

Unde oare sa te caut, unde te-aș putea găsi?
Printre flori și printre oameni printre galaxii.

Dau și luna la o parte sa te văd mai bine
Doar durerea îmi răspunde înfiptă adânc în mine.

Ușa a rămas deschisă e dată la o parte,
Insă mâna ce-o aștept nu mai vrea a bate.

A secat speranța ce-o țineam la subsioară
A înțeles că totu-i vis și-a plecat să moară.

Stele de sus sclipesc parcă înecate-n sânge
Ochiul e împăienjenit în tăcere plânge.

Vești învaluite-n vânt vin din zări călare
Urletul și plânsul meu e înghițit de mare.

În adânc domnește iar scâncetul de jale
Se framântă al vieții lut în chingi de disperare.

Sunt doar om nimic mai mult, plang printre suspine,
Au apus incet incet visele din mine.

Ochii in tacere-ți cer, daca Doamne este cu putință
Întinde-mi mâna Ta de Dumnezeu și salvează iar a mea ființă!

26 07 2016 Greta Andreica

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Privind spre mâine

Cu aripile frânte care nu mai zboară,
purtând nădejdi ce dor la subsioară,
strângând cu patimă in mână
atunci când zorile se îngână..
un gând răzleţ, un tainic dor,
în lumea unde totu-i trecător..
să nu-ti laşi inima să-ţi fie frântă
de cei meschini, care încântă.
Comorile le ţine-n ferecat zăvor
în locul unde visele nu mor
priveşte înspre mâine cu credinţă
tot ce-i mai bun urmează, va lua fiinţă!

Publicat în poezii | Lasă un comentariu

Doar Tu

 


Din zarile de unde-i numai soare
Tu ai venit in viata mea in zbor
Adusu-mi-ai doar primaveri in floare
Şi dragoste cu intreaga ei splendoare
Ca incet sa ma topesc de dor.

Privesc spre tine cu speranta
Cu dragostea arzand in al meu piept
Doar tu poti sa-mi dai siguranta
Şi sa ma tii de mana intreaga viata
Sa-mi dai puteri sa pot sa te astept

Doresc sa mergem mana-n mana
Spre plaiuri unde grijurile mor
Sa uit de toate cate ma intina
Sa umblu doar cu tine in lumina
Purtand in inima al tau dor

Fara de Tine eu as fi pribeaga
Iar dragostea incet s-ar tot raci
Si nimeni din lumea intreaga
Nu ar putea sa ma inteleaga
Cum Tu ma stii iubi si ocroti.

Doar Tu Iubire minunata
Tu doar ma poti inobila
Sa-mi dai credinta adevarata
Şi-o dragoste nestramutata
Arzand de dor sa fac doar voia ta

Greta Andreica 18. 05 2016

Publicat în poezii | Etichete | Lasă un comentariu

În încleștare

Când urlă deznadejdea în adânc
iar aripa speranței zace ruptă
Când dorurile toate ți se frâng
Iar ochii in tacere-ți plâng
Ridică-te, nu renunța la luptă.

Când toți din jurul tău te lasă
Iar lupta mai amar se intețește
Când prietenii iubiți te apasă
Știind de starea ta lor nu le pasă
Tu rabdă, iartă și iubește.

Când simți ca-i greu pe cale
Să mergi plângând mereu,
Când umbli doar prin vale
Tovaraș de răbdare
Să-ți fie doar credința-n greu.

Când cei mai dragi pe lume
Se-ntorc și te rănesc
Când totu-i val și spume
Adu-ți aminte anume
Viața și durere cu toate se sfârșesc.

Nu renunța nicicând la luptă
Chiar frații tai de râd de tine
Cămașa prețioasă de ți-e ruptă
Târâș de mergi, redută cu redută
Câștigă, mergi mereu spre bine.

Cu inima fărâme și coatele zdrelite
Cu haina ruptă toată și părul năclăit
Nu renunța la mersul spre înainte
În crâncenă încleștare adu-ți mereu aminte
În sângele salvării pe veci tu ești sfințit.

Greta Andreica
15.05 2016

Publicat în poezii | Etichete | Lasă un comentariu

Zbatere spre frumos

Legând in inimă nuanațe și culori,
Cu mână tremurândă de cu zori.
Cu inima arzând de de a reda plăcutul
Uitând de toate ce framântă lutul…
Sub pensulă apare o lume de miraj
E multă pasiune, muncă și curaj.
E zbatere spre ce e mai frumos
O lume de nunațe ca un cânt duios
E visul care poartă mâna-n zbor,
Spre o lume unde temerile mor
Unde strădaniile sunt inaripate
Iar ochiul. să se bucure azi poate.

06 05 2016
Pentru prietena mea, Mariana N, profesor si pictor.

 

Publicat în poezii | Etichete | Lasă un comentariu

Port dorurile toate

Port doruile toate buluc la subsioară
Si nu mai știu de-i zi ori noapte e deja,
Mă întreb stângaci și tâmp, a câta oară?
Când lanțurile toate mă strâng, mă înfășoară,
In lupta spre mai bine cum pot a mă angaja?

De atâtea ori în luptă puterea mi se frânge
Si haina mea atârnă în drumul meu stângaci
Fâșii de pânză ruptă și vânătăi și sânge
In lupta cu vrășmașul ce vrea a mă înfrânge
Si apasă fără milă tiranicul trăgaci.

Cu seara cea târzie în pletele rebele
Mărșăluiesc cu Luna pe stâmtele poteci
Papucii mei sunt șubrezi iar drumurile grele
Mă arde iar durerea sub cerul plin de stele
Si atârnă necredința ca negrii lilieci.

Greta Andreica.26 02 2016

 

Publicat în poezii | Etichete | Lasă un comentariu

Spre cruce

Nimic din ce e-n lumea asta mare
Să nu te facă  să renuţi la cer,
Ca viaţa asta este trecătoare,
Tot ce este jos sub soare
E doar deşertaciune, toate pier.

Se duce tinereţa, sanatatea,
Trece chiar viaţa cu a ei tumult.
Iar fericirea, împlinirea. libertatea,
Precum şi bucuria şi dreptatea,
Nişte sintagme doar, nimic mai mult!

Flori de cireş ce-şi scutură petala
Si aduc în primăvară iz de cer,
Aşa precum Maria din Magdala
A înţeles şi-a sarutat sandala
Sa înţelegi ca aicea toate, toate pier.

Timpul zboară,  peste culmi se duce,
Iar tinereţea-i doar un vis frumos.
Vino cu mine astăzi langă cruce
Viaţa noastră inspre cer  să apuce,
Să fim de astăzi fratii lui Hristos!

Greta Andreica
11 02 2016

 

Publicat în poezii | Etichete | Lasă un comentariu

Crâmpeie de cer

Crâmpeie de cer
petale de dor,
e viața ce trece
se duce în zbor….

Plâns de copil,
oftat de bătrân,
petic de cer
un veșnic destin.

Palma trudită
și stele ce cad,
zilnica pâine
dureri care ard.

Visele frânte
vorbe ce dor
lungi așteptări
zbor de cocor.

Viața rămâne
prin frământările noastre.
rampa lansării
spre veșnice astre.

Greta Andreica
01 02 2016
Scrisă în memoria surorii mele dragi. Letiția Gorgan. care a plecat in veșnicie, ieri 31 01 2016.

 

Publicat în poezii | Etichete | Lasă un comentariu

Înaltă-mă Doamne!

În lumea de smoală
Mă zbat printre stânci.
În veșnică scoală
Mă văd tot mai goală…
Cu răni sângerânde adânci.

Mai cântă cocoșul,
Mai apar încă zorii.
Dar greu este coșul
Abrupt e urcușul
Și pleacă în taină cocorii.

Doar câinii mai latră
În negura nopții,
Cărbuni nu-s pe vatră,
Pe drumul rece de piatră
Caut zăvorul porții.

Azi doar tăcerea
Mai stă în picioare
Și mică mi-e vrerea…
Dă-mi Doamne puterea
Că rana-i adanca și doare.

Înaltă-mă Doamne
Ajută-mă iară!
Trimite-mi iar semne
Ce viața să însemne,
Că frig și ceață-i afară.

Că Tu ești puterea
Ce dă încă o șansă.
Mai rupe tăcerea
Înlatură durerea
Aprinde viata cea stinsa.

14 01 2016

 

Publicat în poezii | Etichete | Lasă un comentariu

Zbor

Ne raportăm la ani si la decenii
Ne măsurăm realizările in timp,
Tot adunând ne umplem pumnii
Si zilnic alergăm precum nebunii
Uitând c-avem aici doar un răstimp.

Există-n noi o lume de dorinţe
Visuri ne împing spre mai departe
Purtăm în noi înalte năzuinţe
Dar şi dureri, amare suferinţe,
Si între toate viaţa se împarte.

Tot alergând mereu spre înainte
Muncind noi dăm pămantului ocol
Si adunam şi lucruri şi cuvinte
Aur, relatii, haine, asezaminte….
Dar când privim căuşul palmelor e gol!

Prea târziu ne amintim de Sfânta Lege
Uităm că suntem trecători,
Biblia ne învată drept a merge
Ce este bine-n viaţă a alege
Dar carnea ne robeşte deseori.

Se schimbă anul, altul îl urmează,
Timpul îşi continuă mersul ştiut.
Cât mintea noastră încă pedalează
Cât conştiinţa ne mai este trează
Să-l acceptăm pe Cel fără Început.

Greta Andreica 30 12 2015

Publicat în poezii | Etichete | Lasă un comentariu