Drum prin vale

Aș vrea să urlu cum mă doare
Când văd c-am coborât așa de jos,
Spuneai că drumul meu va fi în vale
Că va fi greu și dureros de alunecos.

Dar cum să-mi pot imagina Stăpâne
Când sufletu-mi cânta cu îngerii cântări,
Când stăteam nopțile în rugăciune
Că voi străbate întunecoase zări?

Când iți spuneam în Duh cu detașare
Că gata sunt să plătesc prețul eu,
Nu știam ce mult voi coborâ în vale
Nici că locul e așa întunecos și greu!

Am înțeles doar mai târziu că drumul
În vale este strâmt, îngust , alunecos,
Că pleacă toți de lângă tine câte unul,
Că singurul care te însoțește e Hristos.

Că frații și prietenii te părăsesc în grabă
Că uită despre cele scrise în Sfânta Carte
Că nimeni, nimeni nu te mai întreabă
Și cine are timp pentru a mai arde?

Am înteles târziu aici în neagra vale
Că singur Dumnezeu rămâne credincios
Că omul e cumplit de schimbător pe cale
Că singurul căruia-i pasă e Hristos!

Greta Andreica 21 03 2017

 

Publicat în poezii | Etichete | Lasă un comentariu

Tradare

A apus speranța ce o țineam la subsioară
In tăcerea nopții seci a plecat încet să moară,

Se aud în depărtări oști ce vin călare,
Crunta deznădejde se arată-n zare.

Pe al vieții trainic umar visul ce ardea în taină,
S-a tot rupt încet încet ca o veche haină.

Iar lumina din privire ce sclipea ca și o torță
S-a stins când a fost atinsă de a tradarii forță.

Peste tot pluteau aievea mii și mii de fluturi
Astăzi însă doar tăcerea plânge printre ciuturi.

Iar din verde de smarald ce umplea cărarea
A ramas doar cenușiu este plină zarea!

Ochiul inimii tăcut pleoapa și-o închide,
Să nu vadă când șiret , cel iubit o vinde.

…. sunt oameni răi; ei pândesc* ca păsărarul care întinde laţuri, întind curse şi prind oameni. Ieremia. 5. 26

Greta Andreica 11 03 2017

 

Publicat în poezii | Etichete | Lasă un comentariu

Speranțe nerostite

Vin munti de gheață să adune
Durerea toată într-un loc,
Și cum să mai pot oare spune
Despre al dragostei sfânt foc.

Când ce-a rămas e doar durere
Și deznădejde și regret,
Iar eu stau mută în tăcere,
Ne mai știind ce vreau ce aștept,

Era un vis, o luptă, o sperantă,
Era un zbor spre împlinire.
Era dorita siguranță
O alergare spre iubire!

Era un fâlâit de aripi
Și îngeri ce pluteau spre stele,
Păreau lumini ce pot sclipi
Erau doar visurile mele.

Erau speranțe nerostite
Și temeri prinse toate-n brâu,
Frământări ce nu pot fi grăite
Doruri ce curgeau precum un râu.

Dar deodată dinspre zare
S-a năpustit o nimicire
S-a făcut noapte pe cărare
Iar ce a ramas e amagire!

Iar curcubeul de speranțe
S-a năruit precum un fum
Pot fi notate doar absențe
Și piedici ce ne stau în drum.

Dar sus este lumina vie
Ce poate aduce iar viată
Ce poate totul să învie
Să spaga muntii grei de gheață.

Greta Andreica 06 03 2017

Publicat în poezii | Etichete | Lasă un comentariu

Pe drum de ceață

Te aștept sa vii pe drum de ceață,
Pe drumul depărtării te aștept…
Și munți de îndoieli se aștern în față,
Și e cutremurată întreaga viață
Și totul mi se pare așa nedrept!

Pornind cu temeri și speranțe,
Cu așteptări și frici la subsioară,
Fără să ai certitudini, sigurante,
Doar idealuri doruri și speranțe
Și o inimă ce știe ân taină rău să doară

Între două lumi alături paralele,
Te rupi de una și pornești spre alta
Și ai în suflet doruri multe grele.
Ai vrea să te împarți cumva între ele,
Dar viața azi îsi cere plata!

Cum oare să așezi în inimă alături
Și temeri și speranțe și durere
Și amintiri și visuri și ținuturi
Când pe alături cad adânci omături
Și totuși inima a început să spere.

Pe drum de stele este o cărare,
Ce luminată e din cer de sus.
Și chiar de e in ceață și pierdută-n zare,
O să te poarte îngeri-n spinare
Și-o să te ocrotească Regele Isus!

Greta Andreica 21.02 2017

…..Pentru tine calatorule…..

 

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

… Și iar pe străzi afară

Ești aruncată iar în hău, iubită scumpă țară,
Din nou e iarnă, crud destin și iar pe străzi afară,
Să cerem ce? să facem ce, ca să ne fie bine?
Când cei din frunte, ce conduc, nu mai cunosc rușine?
Nu au nimic, nimic ce-i sfânt, nimic ce să îi doară!
Având doar propriu interes, trag sfoară după sfoară,
In timp ce aruncă bani mărunți spre oropsiți de soartă,
Treizeci de lei în plus, să taci, e plata cea nedreaptă!
Iar ei cu buzunarul plin, cu conturi, și cu case,
Ne mint, ne fură, ne inșala, de nimeni nu le pasă!
Au fost votați de nevoiași, care sperau în bine,
Dar cocoțați sus la guvern, dau legi doar pentru sine!
E noapte, frig, suntem saraci, aici la noi acasă
Si ce e trist, celor alesi, de țară nu le pasă!
Române drag, tu frate-al meu, unit pe veci cu glia,
Hai să luptăm, să nu mai fie, corupți în Romania!

Greta Andreica. Zalau 02 Feb. 2017

Publicat în poezii | Lasă un comentariu

De crăciun

Îmi amintesc din a copilăriei vremuri
Mergeam târziu în noapte colindând,
Iar peste sat din case ieșeau fumuri
Doar clinchet și colind erau pe drumuri
De parcă îngerii se auzeau cântând.

Și ce era mai bun se aducea pe masă
Erau lumini aprinse bucurii și cânt.
Era brad împodobit în fiecare casă
Iar haina cea mai bună era aleasă
Să poată fi sărbătorit Copilul Sfânt.

Îmi amintesc cum mama și cu tata
luptau să strângă tot ce e mai bun
Masa era încărcată și bogată
Cu toții eram primeniți și gata
Să întâmpinăm o noapte de crăciun.

24 12 2016 Greta Andreica

Publicat în poezii | Etichete | Lasă un comentariu

Timpul nu se oprește-n loc!

Timpul nu se oprește în loc,
Pleacă mai departe,
Iți doresc să ai noroc,
Doar de bine să ai parte.
Iți doresc să fii bogată,
Plină doar de roduri sfinte,
Tu ai o chemare aleasă,
Să n-o vinzi nicicând pe linte.
Domnul te-a ales pe tine
Mesager pe acest pământ
Te cunoaște cel mai bine
In trăire și-n cuvânt!
Fericirea aici e haltă,
Nu știi de-o întâlnești vreodată.
Dar la Isus afli sigur
Fericirea adevarată!
Nimeni în această lume
Nu te va iubi la fel
Cum o face Domnul Slavei
El Isus Emanuel!
Azi, la o bornă a vieții tale
Oprește-te! fa cum știi,
Dar ascultă iarași glasul
Celui Sfânt din veșnicii!

11.11 2016 Pentru scumpa mea fica Ioana
Greta Andreica

Publicat în poezii | Lasă un comentariu

Tainic zbor

Purtând mereu nădejdi la subsioară
Luptând să învigi o teamă care doare,
Înveți din nou oare a câta oară?
Că ce iubești avid, în taină zboară!
Iar bucuria este … trecătoare.

Și dacă azi te simți înstrăinată,
Iar dorul după locul tău te doare
Să știi că nicăieri și niciodată
Nu ești cu tine insuți împăcată,
Viața aici, e dureros de trecătoare.

Copilele-ți sunt mari, ești împăcată
Doar le privești cu drag, întrebătoare
Și parcă mai avid ca niciodată
le strângi la piept înfrigurată,
Știind ca este vremea lor să zboare.

Un zbor senin si multă fericire
Le spui din prag cu fața înlăcrimată
Apoi le însoțesti cu-a ta privire
Le porți în suflet și-n gadire
Rugându-te să aibă viață minunată.

Iar viața trece merge mai departe
Și simți mereu urmează un tainic zbor
Spre țara unde nu mai este moarte
Unde nimic nu ne va mai desparte
Aicea însă totu-i dureros de trecator.

06 nov. 2016 Greta Andreica.

Pentru Sofia.

 

 

Publicat în poezii | Etichete | Lasă un comentariu

Nu te bucura de mine

Nu te bucura* de mine, vrăjmaşă, căci, chiar dacă am căzut**, mă voi scula iarăşi, chiar dacă stau în întuneric, totuşi Domnul este Lumina mea!
( Mica 7. 8)

Nu te bucura acum vrașmașă,
Chiar de în întuneric astăzi sunt.
Nu imbraca a batjocuri camașă
Chiar de sunt murdară toată cu pământ.

Adevarat, eu stau în noapte,
Și-n întuneric sânt ascunsa,
Ajung până la mine șoapte
În bezna neagră nepătrunsă.

Că râzi de mine-n gura mare
Și spui la toți că sunt căzută,
Că am clacat în încercare,
Tu spui că aș fi… chiar pierdută.

Chiar de-am căzut în încercare
Și starea mea e una rea,
Domnul mă va pune în picioare
El iarași mă va ridica!

De aici din groapa asta neagră,
Din starea de întuneric grea,
Spun să o știe lumea întreagă,
Doar Domnul e lumina mea!

Greta Andreica 03 nov 2016

 

Publicat în poezii | Etichete | Lasă un comentariu

Un singur popas

Între viață și moarte e doar un popas,
Ispită luptă e tot ce-a rămas.
Dorința e rupta și zace în ungher
Mă arde durerea și nu pot să sper.
Până la lacrimi mă mistuie dorul
Credinta-i chircita si frant este zborul.
S-au rupt în bucăți nădejdi și speranțe
S-au spart în adânc siguranțe.
Nu e nimic concret și știut…
Dar inima simte visul durut,
E rana ce curge și doare cumplit
E dorul zdrobit, de moarte lovit,
E aripa ruptă ce atârnă hidos
Speranța chircită în colț dureros
E focul aprins în oasele mele
Ce frange orice zbor către stele.
Lupta e grea mă stoarce cumplit
Si văd dureros ce mult am greșit.
Iar rana din piept mă arde mereu
Suspina-n adanc sufletul meu.
Amestec ciudat de ceresc și de tină
Aștept în tăcere să curgă lumina.

Greta Andreica. 02 nov. 2016

Publicat în poezii | Etichete , | Lasă un comentariu