Timpul nu se oprește-n loc!

Timpul nu se oprește în loc,
Pleacă mai departe,
Iți doresc să ai noroc,
Doar de bine să ai parte.
Iți doresc să fii bogată,
Plină doar de roduri sfinte,
Tu ai o chemare aleasă,
Să n-o vinzi nicicând pe linte.
Domnul te-a ales pe tine
Mesager pe acest pământ
Te cunoaște cel mai bine
In trăire și-n cuvânt!
Fericirea aici e haltă,
Nu știi de-o întâlnești vreodată.
Dar la Isus afli sigur
Fericirea adevarată!
Nimeni în această lume
Nu te va iubi la fel
Cum o face Domnul Slavei
El Isus Emanuel!
Azi, la o bornă a vieții tale
Oprește-te! fa cum știi,
Dar ascultă iarași glasul
Celui Sfânt din veșnicii!

11.11 2016 Pentru scumpa mea fica Ioana
Greta Andreica

Publicat în poezii | Lasă un comentariu

Tainic zbor

Purtând mereu nădejdi la subsioară
Luptând să învigi o teamă care doare,
Înveți din nou oare a câta oară?
Că ce iubești avid, în taină zboară!
Iar bucuria este … trecătoare.

Și dacă azi te simți înstrăinată,
Iar dorul după locul tău te doare
Să știi că nicăieri și niciodată
Nu ești cu tine insuți împăcată,
Viața aici, e dureros de trecătoare.

Copilele-ți sunt mari, ești împăcată
Doar le privești cu drag, întrebătoare
Și parcă mai avid ca niciodată
le strângi la piept înfrigurată,
Știind ca este vremea lor să zboare.

Un zbor senin si multă fericire
Le spui din prag cu fața înlăcrimată
Apoi le însoțesti cu-a ta privire
Le porți în suflet și-n gadire
Rugându-te să aibă viață minunată.

Iar viața trece merge mai departe
Și simți mereu urmează un tainic zbor
Spre țara unde nu mai este moarte
Unde nimic nu ne va mai desparte
Aicea însă totu-i dureros de trecator.

06 nov. 2016 Greta Andreica.

Pentru Sofia.

 

 

Publicat în poezii | Etichete | Lasă un comentariu

Nu te bucura de mine

Nu te bucura* de mine, vrăjmaşă, căci, chiar dacă am căzut**, mă voi scula iarăşi, chiar dacă stau în întuneric, totuşi Domnul este Lumina mea!
( Mica 7. 8)

Nu te bucura acum vrașmașă,
Chiar de în întuneric astăzi sunt.
Nu imbraca a batjocuri camașă
Chiar de sunt murdară toată cu pământ.

Adevarat, eu stau în noapte,
Și-n întuneric sânt ascunsa,
Ajung până la mine șoapte
În bezna neagră nepătrunsă.

Că râzi de mine-n gura mare
Și spui la toți că sunt căzută,
Că am clacat în încercare,
Tu spui că aș fi… chiar pierdută.

Chiar de-am căzut în încercare
Și starea mea e una rea,
Domnul mă va pune în picioare
El iarași mă va ridica!

De aici din groapa asta neagră,
Din starea de întuneric grea,
Spun să o știe lumea întreagă,
Doar Domnul e lumina mea!

Greta Andreica 03 nov 2016

 

Publicat în poezii | Etichete | Lasă un comentariu

Un singur popas

Între viață și moarte e doar un popas,
Ispită luptă e tot ce-a rămas.
Dorința e rupta și zace în ungher
Mă arde durerea și nu pot să sper.
Până la lacrimi mă mistuie dorul
Credinta-i chircita si frant este zborul.
S-au rupt în bucăți nădejdi și speranțe
S-au spart în adânc siguranțe.
Nu e nimic concret și știut…
Dar inima simte visul durut,
E rana ce curge și doare cumplit
E dorul zdrobit, de moarte lovit,
E aripa ruptă ce atârnă hidos
Speranța chircită în colț dureros
E focul aprins în oasele mele
Ce frange orice zbor către stele.
Lupta e grea mă stoarce cumplit
Si văd dureros ce mult am greșit.
Iar rana din piept mă arde mereu
Suspina-n adanc sufletul meu.
Amestec ciudat de ceresc și de tină
Aștept în tăcere să curgă lumina.

Greta Andreica. 02 nov. 2016

Publicat în poezii | Etichete , | Lasă un comentariu

Incertitudini vin stinghie

 

Deznădejdea bate la fereastră,
Corăbiile toate le-am distrus în van…
Iar porțiunea cea de cer albastră
Ce strălucea pe potecuța noastră,
A disparut, doar nori mai văd prin ram.

Si urlă marea, e vânt și vijelie,
Tot ce-a stat drept, se îndoaie la pamânt,
Mă simt secată, goală și pustie,
Că doar incertitudini vin stinghie
Ca să sfărâme tot ce-i legământ.

Mă doare până la lacrimi necredința
Ce crește și devine un colos,
Când sfârtecată toată mi-e ființa
Si vânturi reci brăzdează conștiința,
Mă-ntreb ce fost-a oare cu folos?

Sunt ce-am mai fost, că tot e vechi sub soare,
Zac înfundate vechile fântani,
E plin de pietre buruieni și câini
Când văd acestea toate tare mă mai doare
Aș vrea să pot să-mpart albastre pâini.

11 08 2016

Greta Andreica

Publicat în poezii | Etichete | 1 comentariu

Zbor spre infinit

Tu ai plecat luand cu tine
Si vise si dureri si bucurii,
Si zambetul ascuns printre suspine
Si lupta de a merge spre mai bine
Si… poate multe nazuinti tarzii!

Acuma nu mai simti durere,
Esti printre ingeri, nori si galaxii,
Plutind acolo sus in alte sfere
Lasand aici dorinte efemere
Pe care nu mai are sens sa le descrii;

Si au plecat si framantari si doruri
Si neimpliniri si vise sfaramate…
Tu iti doresti acuma alte zboruri
Acolo sus unde nepamantene coruri
Te incanta cu cuvinte minunate.

30. 07 2016

In memoria prietenei mele dragi Silvia Puie Brumaru

Publicat în poezii | Lasă un comentariu

Vise ucise

Unde oare sa te caut, unde te-aș putea găsi?
Printre flori și printre oameni printre galaxii.

Dau și luna la o parte sa te văd mai bine
Doar durerea îmi răspunde înfiptă adânc în mine.

Ușa a rămas deschisă e dată la o parte,
Insă mâna ce-o aștept nu mai vrea a bate.

A secat speranța ce-o țineam la subsioară
A înțeles că totu-i vis și-a plecat să moară.

Stele de sus sclipesc parcă înecate-n sânge
Ochiul e împăienjenit în tăcere plânge.

Vești învaluite-n vânt vin din zări călare
Urletul și plânsul meu e înghițit de mare.

În adânc domnește iar scâncetul de jale
Se framântă al vieții lut în chingi de disperare.

Sunt doar om nimic mai mult, plang printre suspine,
Au apus incet incet visele din mine.

Ochii in tacere-ți cer, daca Doamne este cu putință
Întinde-mi mâna Ta de Dumnezeu și salvează iar a mea ființă!

26 07 2016 Greta Andreica

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Privind spre mâine

Cu aripile frânte care nu mai zboară,
purtând nădejdi ce dor la subsioară,
strângând cu patimă in mână
atunci când zorile se îngână..
un gând răzleţ, un tainic dor,
în lumea unde totu-i trecător..
să nu-ti laşi inima să-ţi fie frântă
de cei meschini, care încântă.
Comorile le ţine-n ferecat zăvor
în locul unde visele nu mor
priveşte înspre mâine cu credinţă
tot ce-i mai bun urmează, va lua fiinţă!

Publicat în poezii | Lasă un comentariu

Doar Tu

 


Din zarile de unde-i numai soare
Tu ai venit in viata mea in zbor
Adusu-mi-ai doar primaveri in floare
Şi dragoste cu intreaga ei splendoare
Ca incet sa ma topesc de dor.

Privesc spre tine cu speranta
Cu dragostea arzand in al meu piept
Doar tu poti sa-mi dai siguranta
Şi sa ma tii de mana intreaga viata
Sa-mi dai puteri sa pot sa te astept

Doresc sa mergem mana-n mana
Spre plaiuri unde grijurile mor
Sa uit de toate cate ma intina
Sa umblu doar cu tine in lumina
Purtand in inima al tau dor

Fara de Tine eu as fi pribeaga
Iar dragostea incet s-ar tot raci
Si nimeni din lumea intreaga
Nu ar putea sa ma inteleaga
Cum Tu ma stii iubi si ocroti.

Doar Tu Iubire minunata
Tu doar ma poti inobila
Sa-mi dai credinta adevarata
Şi-o dragoste nestramutata
Arzand de dor sa fac doar voia ta

Greta Andreica 18. 05 2016

Publicat în poezii | Etichete | Lasă un comentariu

În încleștare

Când urlă deznadejdea în adânc
iar aripa speranței zace ruptă
Când dorurile toate ți se frâng
Iar ochii in tacere-ți plâng
Ridică-te, nu renunța la luptă.

Când toți din jurul tău te lasă
Iar lupta mai amar se intețește
Când prietenii iubiți te apasă
Știind de starea ta lor nu le pasă
Tu rabdă, iartă și iubește.

Când simți ca-i greu pe cale
Să mergi plângând mereu,
Când umbli doar prin vale
Tovaraș de răbdare
Să-ți fie doar credința-n greu.

Când cei mai dragi pe lume
Se-ntorc și te rănesc
Când totu-i val și spume
Adu-ți aminte anume
Viața și durere cu toate se sfârșesc.

Nu renunța nicicând la luptă
Chiar frații tai de râd de tine
Cămașa prețioasă de ți-e ruptă
Târâș de mergi, redută cu redută
Câștigă, mergi mereu spre bine.

Cu inima fărâme și coatele zdrelite
Cu haina ruptă toată și părul năclăit
Nu renunța la mersul spre înainte
În crâncenă încleștare adu-ți mereu aminte
În sângele salvării pe veci tu ești sfințit.

Greta Andreica
15.05 2016

Publicat în poezii | Etichete | Lasă un comentariu