Scopul Tau

Pe drum de stele catre infinit
Plutesc adanci mistere-n orizonturi,
In cautari fara sfarsit
Spre adevarul tainic zugravit
Incerc sa pot patrunde printre fronturi.

O mica parte care pot sa-o vad
Ma indeamna sa incerc a intelege,
Ca singur Doamne tu sadesti rasad
Si atunci cand lucruri in uitare cad
Doar tu esti cel ce-ai o Sfanta lege.

Cum as putea eu omul muritor
Sa ma ridic sa pot dezlege?
Cand eu de-apururi sunt dator
Sa ma smeresc , sa te ador,
Crezand mereu in sfanta-ti lege.

O sa inteleg mai bine scopul tau,
Cu Tine cand voi fi in vesnicie
O sa inteleg cand drumul a fost greu
Sub ploi de lovituri mergand mereu
Tu ai sadit incet statornicie.

Greta Andreica 9 12 2017

Publicat în poezii | Lasă un comentariu

Pe cărarea humii

Au curs deodată ploile de toamnă
Și tot ce era verde s-a uscat,
Și câte aveam de pus în rânduială
Dar parcă toate Domane s-au stricat.

Au fost ploi reci și repezi cu putere,
Ce aveau ca scop a destabiliza,
Știam prea bine ceia ce se cere
Dar nu am fost destoinică în a veghea.

Și a venit vrășmașul cu furie
A apucat a rupt și a furat
Și a trimis slujbașii cu simbrie
Care au răpit ce au putut și au plecat.

În toamna vieții pe cărarea humii
Cu fulgarinul strâns la piept,
Rănită de ofertele înșelătoare a lumii
Te strig o Doamne Tată și te aștept.

Să vii până nu vine iarna în care
Vor îngheța speranțele chircite-n mers,
Că sunt adânc lovită și în încercare
Dar știu că Tu domnești în univers!

Greta Andreica 29 11 2017

 

Publicat în poezii | Etichete | Lasă un comentariu

Ciclul vieții

Ai plecat măicuță dintre noi
Să te odihnești de alergare,
Azi privesc în spate și înțeleg
Viața este așa de trecătoare.

Câte aveai de pus în rânduială,
Câte planuri nu ai mai făcut
Toate au rămas în amintire
În sufletul ce geme uneori tăcut.

Anii au trecut ducând cu sine
Viața noastră cu a ei poveste,
Astăzi sunt și eu la vârsta în care
Ai plecat deodată fără veste.

Fetele care fugeau pe langă tine
Azi sunt mari plecate-n depărtări
Acum pe lângă mine-s alte fete
Dăruite de Acel ce e stăpân pe zări.

Ea viața își urmează ciclul
Cel știut și rânduit de sus
Chiar de ne iubim atât de mult viața
Deodată conștientizăm ca ea s-a dus.

Printre zbateri și dorințe, idealuri,
Vise, planuri câte sunt de înfăptuit,
Ne amintim că viața aicea
Are totuși un real sfârșit.

Douăzeci și trei de ani trecură
Ca un vis aicea pe pamânt,
De la ziua când chemată ai fost din slavă
De Acel ce este pururi sfânt.

Azi privind în urmă printre lacrimi
Cer să am putere în pocăință
Ca atunci cand voi pleca din lume
Să fiu mântuită prin credință.

Cer în umilință mântuire,
Pentru toti ai mei pe care ii iubesc
În ziua din urmă la marea întâlnire
Să fim toți acolo în raiul ceresc.

Să ne întâlnim acolo în ceruri
Unde lacrimi și durere nu mai sunt.
Unde locuiește Acela care este
Sfânt, sfânt, sfânt, de trei ori sfânt!

Greta Andreica  03. 11. 2017

in 4 nov. se implinesc 23 de ani de la moartea mamei mele dragi Ghiran Ana

Publicat în poezii | Lasă un comentariu

Zbatere spre biruință

Caut drumul să ies la lumină
Să umblu în pacea ce curge din cer,
Să nu mai am haina plină de tină
Și ființa cazută-n adâncă ruină
Să nu mai fac parte din cei care pier.

Dar cum să ies oare din starea obscură
Cand pofte ispite mă trag către hău
Când sunt ancorată în ce mă înconjoară
Dorința nătângă începe să doară
Iar pornirile-mi toate mă împing înspre rău.

În lupta cumplită mă simt hărțuită
Cunosc bine drumul dar nu pot să-l purced.
Viața și moartea extrema cumplită
Mă ajută să strig adânc umilită
Isuse Cristoase, nu mă lasa să mă pierd!

Greta Andreica 28.10. 2017 .

Pentru  cei care sunt in lupta, iar uneori mai au si caderi.

Publicat în poezii | Etichete | Lasă un comentariu

Legi umane

Sunt legi ce rup o lume-n două
Care slăbesc a dragostei liant,
Sunt depărtari ce date-s nouă
Deși ne uda aceiași rouă
Sunt legi umane care ne despart.

Aș vrea să adun în palme orizontul,
Liberi să umble oamenii sub cer!
Așa precum creatu-ne-a Înaltul
Să fim în toate unul ca și altul
Nimeni să nu se simtă aici stingher.

Exista reguli, e normal să fie
O ordine ca să putem conviețui
Dar dincolo de legi există o ierarhie
Și nu pot spune cu mândrie
Că știm corect a cântări.

Tronează banul rege al libertații,
Dacă-l deții poți merge unde vrei,
Cu el deschizi oricare drum al vieții
Deschizi chiar ușa nedreptății
Și nu mai ai nevoie de nici un temei.

Aș vrea să țin în brațe infinitul
Să pot s-adun toți norii de pe cer
Ca Africa și Asia, pământul
Să fie libere precum e gândul
Sorbind cu bucurie timpul vieții efemer.

Greta Andreica. 11 sept 2017

 

 

 

Publicat în poezii | Etichete | Lasă un comentariu

Pe aripa vremii

Curge sudoarea în ochi ce privesc goi
Suntem trecătorii ce poartă destine,
Așteptând să cadă din ceruri divinele ploi
Strângem cu sete pământul arid dintre noi
Iar îngeri plutesc căutând viață-n ruine.
Mai fâlfâie în pripă aripa vremii tăcută
Mai cade îndurare și har și iertare
Deși ruptă e haina, în zdrențe-i cazută
Dreptatea-i apusă, bunatatea-i pierdută
Dar Dragostea, este incă răbdătoare!
E forfotă mare pentru lucruri ce pier
Și tragem cu dinții de a trecerii vreme,
Nu se mai simte în jur mirosul de cer,
Legați cu tarie aici de ce-i efemer
Uitam de veșnicie a ne teme!
Greta Andreica 09 08 2017

 

Publicat în poezii | Etichete | Lasă un comentariu

Nu renunta niciodata!

 

Când simți că nu mai poți pe a vieții cale
Iar duhuri rele vin sa-ți fure încredințarea
Când înecate par corabiile tale
Tu prin credință, așteaptă în duh salvarea!

Când totul este negru în zare
Nu vezi nici drum nici stele nu mai sunt
Atunci să fii de neclintit și tare
Isus chiar prin furtuna îți va face drum

Doar testul de credință dovedește
Ca ai rămas pe stânca-n ceasul greu
De aceia astăzi te trezește
Și te încrede adânc în Dumnezeu!

Că nimeni în această lume
Nu-ți stă alăturea la fel ca El
Iar astazi prin Cuvântul sfânt îți spune
Ca sigur nu te va lăsa în ceasul greu.

Publicat în poezii | Etichete | Lasă un comentariu

Te-am căutat

Te-am căutat în flori și stele
Și te chemam de zeci de ani să vii
Te strigam ades prin dorurile mele
Tânjeam de dorul tău în nopți târziiț

Era o sete în mine o nevoie
Adesea suspinam fără să știu
Iar sufletu-mi plângea fără de voie
Dar tu ai aparut acum, târziu.

Însă ai adus lumină, bucurie,
Un curcubeu s-aprins spre asfințit
În tine am gasit o dăruire vie,
Și-o dragoste fără sfârșit!

Cand te privesc simt pace, bucurie,
Am inteles că mă iubești așa cum sunt,
Iar fericirea daruită mie
Este cadoul cel mai sfânt.

Întind doar mâna către tine,
Să pot să te ating, cu sete î-mi doresc
Să mergem mânâ-n mână spre mai bine
Și în prezența ta să m-odihnesc.

Te rog rămâi să nu pleci niciodată
Chiar de-oi greși să nu mă părăsești
Tu mi-ai adus o dragoste adevărată
Așa cum numai tu știi să iubești.

 

02 05 2017 Greta Andreica
doar G.A.!

Publicat în poezii | Etichete | Lasă un comentariu

Eternitatea clipei

Eternitatea clipei mă arde
cu intensitatea ei dureros de profundă.
Realizez însă că mă scald doar
în iluziile minții însetate de dragoste.
În vbor terestru,
eternitatea mi-a rămas în privirea
plină de imaginea viselor pierdute.
În zbaterea-mi nătângă
înaintez,
avand în nări miros de putregai
venit din adânc de dorință închisă prea devreme,
subjugată de o rânduială schiopătată și
nedreaptă,
în care stelele destinelor
pier ucise de cruditatea nepăsării.

Greta Andreica 27 04 2017

 

Publicat în poezii | Etichete | Lasă un comentariu

Vremelnicie

E dureros să simți că deodată
un vis frumos în tine s-a sfărmat
povestea ce părea adevărată
încet s-a rupt s-a spulberat.

Traind cu ea în inimă într-una
ca pe o floare zilnic o udam
din stele împletind cununa
tot ce aveam mai bun ii dăruiam.

Dar s-a topit ca speriată
lăsand un gol imens în zilnica trăire
precum un fâlfâit de aripi deodată
constat că a rămas doar amăgire.

Dar poate nici n-a fost iubire
a fost o stare anume, o trăire
a fost o exaltare, o trudire
o cautare înspre împlinire.

Cu fulgarinul vieții subsioară
în foșnetul mulțimii mă scufund
și gânduri ân adânc mă ânfășoară
Ajută-mă în Tine Doamne să m-ascund.

Greta Andreica 19 04 2017
Pentru B. T.

Publicat în poezii | Etichete | Lasă un comentariu