Zilele-s din urmă


Zilele-s din urmă când se vede-n zare
O bornă de marcare a marelui final,
Conştientizăm uimiţi, încet fiecare
Că timpul de sfârşit e tot mai real!

Dragostea-i din ce în ce mai rece,
Puterea de jertfire aproape că s-a dus.
Moda în biserici timpul îşi petrece,
Iar priviri furişe multe au de spus.

Dragostea de sine e la loc de cinste
Iar mândrii deşarte faţa şi-o arată,
În multe familii dezbinare este,
Ură, răzvrătire şi un duh de ceartă.

În lume desfrâul curge ca şi apa,
De la cel din urmă până la-mpărat,
Om de rând sau cleric, muncitor sau papă
Din acest flagel e zilnic adăpat.

Sute de canale, au pătruns prin case
E nelegiuire ca-n vremea lui Lot,
Unii poate ar vrea de rele să se lase,
Dar robiţi de ele, cad înfrânţi, nu pot.

O singură SALVARE mai este pentru lume
Sângele ce curge încă pentru noi,
JERTFA LUI HRISTOS, care a venit anume
Să spele păcatul ce curge şuvoi.

Astăzi este timpul întoarcerii degrabă
Către Dumnezeu ce toate le-a creat,
Căci sfârşitul vine fără de zăbavă,
Cine nu se-ntoarce, MURI-VA în PĂCAT!

Seara se coboară lin în lumea noastră,
Vremurile aleargă către un final…
Când schimbari majore pe planeta albastră
Dovedi-vor lumii, că Domnul e real!

Amin
Zalau 17 mai 2012

Publicat în poezii | Etichete , | 1 comentariu

Aşteptare


Prietene te aştept de mult să cauţi a Mea faţă
Acum a mai trecut un an din scurta ta viaţă.
La tâmple părul ţi-a albit, a înflorit migdalul,
Eu te aştept să te întorci aşa precum tâlharul.

Că timpu-n goană a trecut tot căutând iubirea,
Ai vrut să afli al vieţi rost, sa afli fericirea
Dar timpul a trecut în van, iar azi la bătrâneţe
Ai strâns doar amintiri ce dor şi bucurii răzleţe.

Când ai crezut că o deţii, la fel ca o nălucă
Iubirea-n vânt s-a risipit şi cine s-o ajungă?
Te uiţi în urma ta pe drum, tristeţea te apasă
Şi vezi că viaţa a trecut… puterile te lasă

Se apropie cu pas grăbit o bornă de hotar
Prietene ai să înghiţi al morţii amar pahar
Cât încă poţi să mai păşeşti, cât încă ai viaţă.
Din nou te chem, să vii să cauţi a Mea faţă.

Am pregătit în ceruri sus un loc şi pentru tine
Şi crede-Mă că te iubesc şi că îţi vreau doar bine.
Nu refuza tot ce-ţi ofer, spun astăzi să se ştie
De nu te-ntorci copil pribeag, pierdut eşti pe vecie

Amin

Publicat în poezii | Etichete , | 1 comentariu

Singurătate


Singurătatea este printre noi,
ea ne priveşte în tăcere,
ne face să ne simţim goi
şi ne coboară în durere.
Singurătatea ne îndepărtează
de cei din jurul nostru,
de cei dragi.
Singurătatea ne înstrăinează
apoi fiinţa ne-o-nchistează
ne spune că nu are leac,
că nu-i putem veni de hac!
Însă…. există leac
pentru acest rău,
ce vieţile le copleşeşte,
singurătăţii e de hac
Acel ce pururea iubeşte!

Publicat în poezii | Etichete , | Lasă un comentariu

Faptele credinţei

Prin credinţa în Hristos se capătă neprihanirea şi această neprihănire trebuie să te ducă la o credintă vie care naşte faptele bune, pe care Dumnezeu le-a pregătit ca să umblăm în ele.

“Deoarece în ea este descoperita o neprihanire pe care o da Dumnezeu, prin credinta si care duce la credinta, dupa cum este scris: „Cel neprihanit va trai prin credinta.”(Romani 1. 17)

Domnul vrea ca această stare de neprihanire să ne ducă la o credinţă vie în care să avem puterea să trăim fără păcat.
Credinţa trebuie să fie aşa de puternică ca să putem trăi făcând doar faptele credinţei pregătite anume de Dumnezeu ca să umblăm în ele.

“Caci noi suntem lucrarea Lui si am fost ziditi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam în ele.(Efeseni2.10)

“Cu mult mai mult cei ce primesc, în toata plinatatea, harul si darul neprihanirii, vor domni în viata prin acel Unul singur, care este Isus Hristos!(Romani5.17)

Să realizăm minunea descrisă în versetul mai sus menţionat: SĂ DOMNEŞTI ÎN VIAŢA ACEASTA PRIN HRISTOS, adică Dumnezeu mă poate adânci într-o relaţie deosebită cu El prin cunoaşterea Sa. Nu prin puterea mea ci prin ceea ce cunosc eu despre Dumnezeu. Puterea Harului se vede cu mult mai mult în profunzimea cunoaşterii lui Dumnezeu.

“Ci cresteti în harul si în cunostinta Domnului si Mântuitorului nostru Isus Hristos.” (2 Petru 3.18)

Doar crescând în Har prin puterea credinţei vom putea pătrunde mai adânc în cunoaşterea lui Dumnezeu.

“De aceea, dati-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastra fapta; cu fapta, cunoştinţa;
cu cunostinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, rabdarea; cu rabdarea, evlavia;
cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.(2Petru1,5-7)

Silinţa despre care ne vorbeşte Biblia în 2Petru, nu este egală cu puterea proprie pe care o putem dezvolta noi în lăuntrul nostru.

Nu eu trebuie să mă silesc sa fac bine, ci credinta puternică care este în mine, mă determină să fac fapte bune, le naşte în mine.

Când vreau ca prin silinţa mea să am fapte bune, este total greşit!

Credinţa mea va avea fapte prin harul lui Dumnezeu.
Credinta vie=fapte bune care se nasc prin puterea credintei care există în om.

Având o credinţa vie putem domni în viata împreună cu Hristos.
Fagaduintele lui Dumnezeu te fac partaş firii Dumnezeieşti.
“Cu mult mai mult cei ce primesc, în toata plinatatea, harul si darul neprihanirii, vor domni în viaţă prin acel Unul singur, care este Isus Hristos!(Romani5.17)

Zalau 09 Mai.

Publicat în devoţional | Etichete , | Lasă un comentariu

Ai zis sa fie…

Ai zis să fie şi pamânt şi stele,
Acel care eşti Alfa, Dumnezeu!
Pluteai prin goluri fără ele,
Dar toate s-au creat la glasul Tău!

S-au format atomi şi molecule,
Astre şi stele, toate au apărut,
Ai zis să fie, şi peste genune
Creaţia măreaţă s-a făcut.

Ai aşezat şi soarele pe orbită
La o distanţă ideală Tu l-ai pus
Planeta noastră să fie-ncălzită
Şi astfel viaţă ai adus.

Şi iată munţi de-o frumuseţe rară
Ce se înalţă-n mers maestuos,
Prăpăstii, văi adânci ce te-nfioară
Şi şesuri line ce se-ntind frumos.

Mulţimea de insecte,albine, fluturi
Şi păsări care cântă odihnitor,
Peştii care-n mări fac salturi
Pe toate le-ai făcut iubite Creator.

O Dumnezeu cu nimeni altu asemeni,
Cum aş putea eu oare să-nţeleg?
Când eu sunt om, printre alţi oameni,
Cum Doamne, taina s-o dezleg?

Ajută-mă să Te ador Părinte
Mereu cât voi trăi pe acest pământ,
Să Te slăvesc prin fapte şi cuvinte
Şi-nţelepciunea-Ţi mare să o cânt!

Publicat în poezii | Etichete , | 1 comentariu

Căutare


Nimic nu sunt, nimic sub soare,
Sunt o fiinţă trecătoare.
Sunt pana ce este purtată-n vânt,
Sunt doar o mână de pământ…
Sunt pumnul de tarâna trecător,
Cu sufletul arzând de dor…
Care Te caută mereu, mereu,
Să se adâncească-n Tine Dumnezeu!

În mine stă-n adânc ascuns,
Un suflet care geme după Nepătruns,
Un suflet… ce Te caută mereu,
Că e crâmpei din Tine, Dumnezeu!

Orice aş avea pe acest pământ
Sunt ca o pasare plutind în vânt…
Cu gândul colindând prin necuprins
Ma macină un dor de neînvins
Există-o sete de nestăvilit,
Să stau la pieptul Tău necontenit.
Să mă înalţ spre Tine azi doresc,
Să mă descătuşez de ce e pamântesc.

O Doamne ajuta-mă să Te iubesc,
Din drumul Tău să nu mă rătăcesc…
Să ţin cărarea, dreaptă pe vecie,
Pân-voi ajunge sus în veşnicie.

Publicat în poezii | Etichete , , | 1 comentariu

Mai lasă să curgă iertare


Mai iartă Isuse un suflet trudit
Ce amarnic Te cheamă prin vreme
Ce mult şi grozav a greşit
Iar astăzi tânjeşte şi geme.

Mai lasă să curgă un strop de iertare
S-aline obrazul în lacrimi scăldat
Adu iar în viaţă lumină şi soare
Să fugă-n abisuri cumplitul păcat.

Mai mângâie-n taină cu mâna-ţi slăvită
Pe cel care geme cu duhul zdrobit
Înlătură Doamne a firii ispită
Şi iartă-l în milă pe cel ce-a greşit.

Mai ridică o dată cumplita povară
Ce amarnic îl ţine pe om subjugat
Ce face ca inima-n taină să-l doară
Amar apăsat sub cumplitul păcat.

Mai dă încă o dată putere de luptă
Să scape din mreja în care s-a prins
Priveşte cu milă că el Te aşteaptă
O nu-l lăsa sub povară învins.

Mai pune voinţă în cel care geme
Şi zace-n ţărână cu suflet trudit
Pocăinţă, speranţă sădeşte prin vreme
Şi ajută-l prin toate să rămână smerit.

Că nimeni ca Tine în lume nu poate
Să dea izbăvire din negrul păcat
Doar Jertfa-Ţi slăvită mai poate a scoate
Pe cel ce în Sângele Sfânt e spălat.

Amin
Zalau 30 Aprilie 2012

Publicat în poezii | Etichete , | 4 comentarii

Nu lasa o Doamne


Astăzi când înaintez prin ceaţă
Pipăind a drumului cărare
Lacrime de-a valma-mi curg pe faţă
Aşteptând să vină marea dimineaţă
Când uita-voi orice supărare.

Nu lasa o Doamne să lovească-n mine
Iar şi iar a iadului vulcan
Nici sageata unei deznădejdi haine
Să-mi aducă întuneric şi ruşine
Ci m-ajută Doamne să-Ti rămân oştean!

Mă frământ şi noaptea-n aşternuturi
Când tristeţea-n valuri fâlfâie ades
Eu Te chem în taină să îmi fii alături
Limpezind în Duhul ale mele gânduri
Cu fir de speranţă haina să mi-o ţes.

Dau mereu de ziduri în înaintare
Se perindă toate câte nu le ştiu
Piedici fără numar vin pe-a mea cărare
Scapă-mă Isuse azi din încercare
Vreau în lumea asta de folos să-ţi fiu.

Ca ai pus în mine daruri minunate
Lasă-mă o Doamne ca să îţi slujesc
În furtună eu te simt departe
Nu lăsa-ncercarea azi a ne desparte
Lânga Tine Doamne vreau ca să trăiesc.

Publicat în poezii | Etichete , | 3 comentarii

Pe cale


Pornind în marea alergare
pe drumul care duce spre Isus…
prietene priveşte lung în zare
iar gândul să-l îndrepţi în sus!

Cerând putere de înaintare
pe drumul vieţii cel spinos
să biruieşti în încercare
să nu te lepezi de Hristos!

Trecând prin orice ar fi să fie
prigoană sau bătăi sau închisori
ce ţi-o fi dat în viaţă ţie
din Harul sfânt să nu cobori!

Priveşte prin credinţă sus în zare
şi cere ajutor prin orice greu
ca sus în cer la marea Sărbătoare
să te-ntâlneşti cu bunul Dumnezeu.

Acolo sus, în marea dimineaţă
când vei ajunge acasă, în final,
când va dispare norul dens de ceaţă
cu tot ce pare straniu, ireal…

Isus Hristos te va servi la masă,
chiar El Divinul, Marele Împărat,
îţi va descrie minunata Casă
şi locul ce în cer l-ai câştigat.

Deci luptă, nu privi spre lume
mergi înainte pas cu pas
când viaţa pentru tine aicia va apune
în slavă te va duce sfântul glas!

Amin
Zalau, 18 o4 2012

Publicat în poezii | Etichete , , | 1 comentariu

Privind spre mâine


Privind spre mâine care vine
Prin ochi de credinţă arzând
Dispreţuim orice ruşine
Şi-naintăm cu Dumnezeu în gând.

Nu este Calea totdeauna lină
Păşim ades cu pas anevoios
Dar viaţa ne-o petrecem în lumină
Cu ochii ţintă la Isus Hristos.

Când prin deşert trece cărarea
Prin soarele arzând dogoritor
Scrutăm cu ochii de credinţă zarea
Iar Duhul Sfânt ne vine-n ajutor.

Când vin furtuni devastatoare
Ce lasă-n urmă răni ce dor
Nu dăm-napoi în încercare
Chiar dacă şocul e ameţitor

Nu renunţăm la Ţinta cea propusă
Nu, niciun pas nu dăm-napoi,
Că mântuirea e prin Har adusă
Iar Duhul ne ajută, e cu noi.

Isus Hristos este în ceruri
Şi mijloceşte pentru noi
Prin Duhul ne trimite daruri
Să fim pe veci ai Săi eroi.

Privind spre mâine care vine
Prin ochii de credinţă arzând
Făcând a vieţii socoteală bine
Înaintăm cu Dumnezeu în gând.

Amin
Zalau 21 04 2012

Publicat în poezii | Etichete , , | 1 comentariu