În Tine Doamne vreau să fiu În orice zi şi mort şi viu Aripi să am, să zbor să cânt, Asemeni Ţie în faptă şi cuvânt. Să am candela aprinsă, brâu să am, Să nu mai fiu asemeni lui Adam Încleştat în hăţurile firii… Şi frământat de gândul răzvrătirii. Să nu mai gem în acest trup de lut, Ci liber să mă afund în absolut! Să sorb, să beau, să mă desfăt mereu… În Tine, minunatul Dumnezeu! Aş vrea să fiu desăvârşit curat, Şi dezlegat de orişice păcat… Să trăiesc doar în prezenţa Ta Asta să fie desfătarea mea! Am o rugăminte Domnul meu, Să mă păstrezi alăturea mereu Iar de voi vrea cândva să plec În apele amare să mă-înec Adu-mi aminte Doamne bun Cât bine mi-ai făcut pe drum. Pe mâna Ta mă las de acum Să faci din mine un rob bun, Veşnic eşti! Stăpân Divin! Te ador o Doamne şi smerit Mă-nchin!
Amin Zalau, ian 2011 Câteva năzuinţe adresate Dumnezeului meu în formă de vers.
Mi-e trupul bolnav, împletit cu ani de sudoare, şi de durere. Cu amintirea… unei veri ce a trecut demult…… bătătorind năzuinţe fierbinţi, ce s-au chircit… sfărtecate de dinţii hulpavi, a celor ce-şi ziceau ……fraţi.
Tiptil, pătrunde luna pe cărare Să lumineze peste norul nopţii gros, Doar broaştele mai cântă-n vale… Şi glas de cucuvea se aude agale Încet, străjerii au aţipit în post.
E noapte peste-ntreaga omenire, Ceaţă, incertitudine pluteşte dens Şi cine oare să mai dea de ştire Despre păcat, şi de nenorocire Aici în pământescul nostru univers?
Doar razele de lună tremurând Împrăştie lucirea lor nepământeană, Un scâncet, o durere sau un gând Provoacă tresărire pe pământ Şi lacrimele strânse sunt sub geană.
Străjerii dorm visând a lor virtute, Doar vântul mai adie răcoros, Valorile eterne sunt pierdute… Armele de luptă la pământ căzute, Se apropie venirea lui Hristos!
Exista in mine o dorinta vie, O dragoste ce izvorata e de sus, Sa Te cunosc, sa m-adancesc in Tine, Ascunsa impreuna cu Isus.
Tot ce ai creat ma indeamna la adorare, Ma minunez de maiestria Ta! Cand vad calestile ceresti, calea lactee, Desavarsita e lucrarea Ta!
Ai zis sa fie zi, luminatori si astri, Pe toate le-ai creat Tu din nimic, Pamantul l-ai umplut de viata, Creand intregul pic… cu pic.
In om Tu ai suflat viata, Ai pus iubire si credinta ai pus, Ai pus dorinta dupa Tine Tata Si dupa vesnicia cea de sus.
Dincolo de materie e duhul Ce diferit total este de ea, Suspina si tanjeste dupa cerul De unde a venit prin voia Ta.
O Doamne in puterea-Ti infinita Ridica-ne din neputinta grea, Da-ne vointa si puterea infaptuirii Si vie in noi imparatia Ta!
amin 29. 01. 2010 Dorul dupa Dumnezeu a fost motivul acestei poezii, dorinta de a-L cunoaste mai profund pe El, o cautare care de data aceasta a luat forma versului.
„Iată, cum este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea … „ (Ieremia 18; 6.b)
Lutul brut adus e de pe deal Şi pus în casă… la olar! E frământat vârtos lutul adus Şi pregătit pentru un scop propus, Cu picioarele, călcat e cu putere Să iasă bulele de aer la vedere. Apoi olarul pune mainile pe el Frământă bine, cu mult zel… Optimă când este consistenţa lui îl ia din nou mâna olarului În centrul roţii este aruncat, Încet, încet lutul e transformat. Olaru-n măiestria lui, Concepe forma vasului. Lutul atent iî modelează, Dă forma vasului ce îl creează. Apoi aruncă vasul în cuptor Dar el nu stă nepăsător! Ci vasul iarăşi îl veghează, Temperatura o reglează. Când procedeul e finit, Atent cu grijă vasu-i smălţuit. Apoi olarul semnătura-şi pune Că pregătit e pentru scopuri bune. Şi vasul este gata pentru folosire, Aceasta este a lui menire!
***
Chiar Dumnezeu dă acest exemplu, Cum să ajungi să fii un Templu Că El, Divinul, este Marele Olar! Iar ce ne spune nu este-n zadar
Ca Duhul Sfânt să locuiască-n tine Lutul acesta frământat e bine, Să iasă tot ce este fire, tot ce-i rău! Frământă bine… Dumnezeu El Marele Olar pe masa Lui te ţine Şi te frământă cu mâinile-I Divine Te aruncă apoi pe roată, te centrează Un nou contur iţi dă, te reformează Ajungi un vas de-o frumuseţe aparte De tot ce este rău, murdar, El te desparte Apoi priveste cu placere! „Ce vas frumos e la vedere!”
Dar ca să ai tărie, rezistentă Aruncă vasul… în cuptor, Te pune acolo cu un rost… Deşi nu inţelegi prea bine, Iar când temperatura creşte, Te arde rău, căldura te orbeşte! Şi nu-nţelegi! Ce vrea cu tine? Dar procedura-ţi face bine! Îţi da vigoare, te-ntăreşte Puterea iată că ţi-o creşte! Te scoate apoi afară din cuptor, Si toarnă peste tine… Duhul protector E smalţul dăruit de Dumnezeu… Ca pe pământ să străluceşti mereu, Credinţa s-o poţi dovedi, Iar cel căzut cand te-o privi Să vadă-n tine pe… Cristos Şi chipul Lui cel luminos! Că numele pe tine El şi-a pus, Tu eşti proprietatea lui Isus! Iar Dumnezeu ce-I Marele Olar Se bucură că munca n-a fost în zadar!
Cristos revine Când soarele coboară-n asfinţit, iar razele lui molatece sângerânde parcă, ne ating uşor, simţim o părere de rău, dar în acelaş timp avem siguranţa că mâine va răsări în acelaşi loc ca altădată, nu ne îndoim de asta, deşi soarele a apus şi nu-l mai vedem, lăsând întunericul şi răcoarea stăpână peste tot. Isus a fost pe acest pământ, a trăit ca om, a fost cunoscut de oamenii din vremea Sa, ne-au rămas dovezi istorice a existenţei Lui şi a minunilor pe care le-a făcut. Avem Biblia, Cuvântul Vieţii care stă în picioare în ciuda celor care au luptat de-a lungul vremii împotriva ei, Mai mult avem mii şi mii de vieţi transformate de puterea Jertfei Lui Cristos. -De ce atunci există îndoială în ce priveşte existenţa lui Cristos? -De ce există îndoială când este vorba de revenirea Lui? Atunci când este noapte ştim cu siguranţă că soarele va răsări, la fel de bine ar trebui să credem în revenirea lui Cristos. Semnele vremurilor ne vorbesc cu putere că revenirea lui Cristos să-şi ia mireasa, să o răpească la cer este tot mai aproape, tot mai evidentă. Aşa cum soarele apare în fiecare zi şi luminează, aşa va apărea Soarele neprihănirii, Cristos Domnul şi va răsplătii tuturor celor ce L-au urmat.
Norul provocat de explozia nucleară asupra oraşului Nagasaki, la 9 aug. 1945
A fost o Hiroshima… Nagasaki… Explozii nucleare le-au şters de pe pământ, Dar parcă, aşa ca astăzi niciodată, N-a fost planeta zguduită, sfârtecată… Revolte, cutremure, tsunamii vin pe rând.
Japonia din nou e clătinată în urgie, Tsunami, valul îl ridică către cer, Un val seismic ce aduce nimicire Oameni şi case sortite-s spre pieire În disperare, ajutor toţi cer.
Axa pământului a fost mutată, Iar ziua, cu microsecunde s-a scurtat Trăirea-i mai intensă ca şi altădată Omenirea-ntreagă este speriată De tot ce în Japonia s-a întâmplat.
Revolta-n Libia este devastatoare, Gaddafii ţine de putere, ucigand! Aliaţilor… de populaţie le pasă, Lansează raiduri aeriene, nu se lasă, Iar miza e mai mare ca oricand!
Un lucru este cert, e sigur însă Că semnele Scripturii se-mplinesc Cataclisme, se întâmplă-n masă… Planuri tăinuite, din adânc încep să iasă, Cutremure devastatoare, uragane se ivesc.
La uşi e Fiul Tatălui din ceruri, Lucrurile profeţite se-mplinesc. Sfârşitul se arată-n buza zării, Răspunde astăzi cerului, strigării! Întoarce-te la Dumnezeul cel ceresc!
