Categorii
poezii

O neprihănire de neclintit

I O V
„…ştiu că Răscumpărătorul meu este viu,
şi că se va ridica la urmă pe pământ.
Chiar dacă mi se va nimici pielea
şi chiar dacă nu voi mai avea carne,
voi vedea totuşi pe Dumnezeu.
Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor.”
( Iov 19: 25-27 )

Oricât de greu este drumul vieţii, cu Dumnezeu alături vei birui!

Un om a fost supus la test odată,
Căci Dumnezeu în cer,cu el s-a lăudat,
Era neprihănit, curat şi fără pată,
Şi astfel Iov puternic fost-a încercat.

Şi tot ce avuse, bogăţii şi faimă,
Copii zece la numar, toţi i-au fost luaţi
Şi oamenii erau cuprinşi de spaimă
Priveau cu toţi spre Iov, erau miraţi.

***

„-Singur şi gol venit-am pe lume,
Accept azi soarta care mi s-a dat,
Domnul e stăpân pe orice spune
Mă-nchin acum, când totul mi-a luat.

Copii, bogăţii, sănătate şi avere,
Pe toate le-am pierdut pe pământ
Dar am ceva acuma Domnului a cere,
Aş vrea ca să vorbesc cu cel PreaSfânt.

Să stau de vorbă gură catre gură,
Să iL întreb şi să-mi răspundă El,
Strajă-am pus la-ntreaga mea făptură
Nu am trăit urât, ca un mişel.

Dacă m-ar încerca azi Dumnezeu,
Ca aurul curat eu aş ieşi…
Picioru-mi a ţinut doar calea Lui mereu
Iar inima… porunca-i o păzi”

„-De ce atunci, acestea toate-s peste mine,
Când chiar şi ochii i-am ţinut în frâu?
La văduvă şi la sărac le-am făcut bine
Să pot să înteleg, chiar de-i târziu!”

Venit-au prieteni să-l îmbărbăteze,
Dar şi mai mult l-au întristat,
Toţi au început să cuvânteze
„-Tu ai păcătuit ceva, eşti vinovat.”

Iov plin de bube, cu un ciob în mână
Se scarpină de zor, acolo pe gunoi,
Chiar şi nevasta lui credea că are vină
Şi ii spunea:”-Bleastămă pe Dumnezeu şi mori!”

„-Vorbeşti ca o femeie ce-i nebună”
Spuse Iov spăşit, cu suflet amărât
„-Cum am primit din mâna Lui partea cea bună
Îl proslăvesc şi acum când greul m-a lovit.”

„-Chiar de m-ar ucide Dumnezeul mare,
Pe El, pe Creeator, eu tot i-l voi iubi”
Tot cerul atuncea izbucnit-a în urale
Când Iov în disperarea-i mare aşa vorbi.

***

Şi a venit chiar Domnul să-i vorbească
Omului cu care se lăuda-se-n ceruri sus,
Iov când l-a auzit, a trebuit să recunoască
Că nu ştie nimc,că nu mai e nimic de spus.

„-Am auzit mereu vorbindu-se de Tine,
Dar uite acum chiar ochiul te văzu…
De aceea… scârbă îmi e de mine,
În tărână şi cenuşă mă pocăiesc acu'”

Şi Dumnezeu lua la toate aminte,
Lui Iov i le dădu pe toate îndoit.
Copii şi bogăţii ca mai-nainte,
Că în neprihănire rămas-a neclintit.

***

Azi te întreabă şi pe tine Domnu,
Eşti tare în neprihănirea ta?
Când vine proba, încercarea, focu
Tu eşti de neclintit? Nu-ncepi a murmura?

În încercare dovedeşti credinţa
Pe care o ai în Dumnezeul Viu,
Te avertizez: Nu te juca cu pocăinţa!
Trezeşte-te cât încă nu-i târziu!

amin
Zalău. dec. 2010

Categorii
poezii

Petru

P e t r u

Om al marii, năvalnic în simţire,
Însă când de la peşte a fost chemat,
A fost marcat de-a Domnului iubire
Ce i-a pătruns in piept şi în gândire,
Că totul a lăsat…. şi L-a urmat.

I-a fost alături în întreaga Sa lucrare
Şi L-a iubit mai mult decât ceilalţi
Sărea-nainte cu avânt,dar şi necugetare
Prin Duhul a rostit că, Domnul este mare!
Că este fiul Dumnezeului cel PreaÎnalt

Şi s-a apropiat momentul răstignirii,
Când Petru a spus:”eu nu te părăsesc”
Dar pus în teasc n-a rezistat zdrobirii
Căci teama şi-ndoiala i-au fost zbirii
Iar el s-a lepădat de Domnul său ceresc

Atunci Isus şi-a întors privirea
Şi ţintă s-a uitat în ochii lui
A înţeles că-n hăţuri l-a prins firea
Când a cântat cocoşul sa produs trezirea
Şi Petru s-a căit amar de lepădarea lui

După înviere Domnul l-a-ntrebat pe nume
Cât oare, Petre cât anume mă iubeşti?
Mă iubeşti mai mult decât orice pe lume?
Că Eu sunt cel care ţi-am dat un nume
Şi în lucrare te trimit să îmi slujeşti.

Şi a venit şi ziua cincizecimii, iată
Când Duhul Sfânt a coborât aicia jos,
Iar Petru a fost umplut de-n dată
Fiinţa-ntreagă cu putere i-a fost echipată
El n-a mai fost nici laş şi nici fricos.

Om aspru care s-a luptat cu marea,
Cu… temeri ce-împotrivă îi stăteau
Dar a învins, căci a avut menirea
Să fie stâlp! Asta i-a fost chemarea!
Iar cei din jur privind se minunau

***
Astăzi te cheamă Domnul şi pe tine
Să te-nrolezi în marea Sa lucrare,
De ai să-L accepţi, de nu-ţi va fi ruşine,
El îţi va transforma viaţa-n bine
Iar sus în cer răsplata-ţi va fi mare!

Categorii
poezii

Viata-n Noul Legamant

Viata-n Noul Legamant

In Noul Legamant esti o fiinta noua
Te asemeni intru totul cu Isus.
Fantana, Duhul cand e-n tine…
Nu poti fi rau, faci numai bine,
Oricat ai fi batjocorit de orisicine,
Tu ai o pace si bucurie de nespus!

Caci Duhul de il ai in tine,
Total El te transforma cum e scris,
Cohorte daca vin ispitele haine,
Sa te atace, cum stiu ca-i mai bine
Cu boala, suferinta si rusine,
Tu nu ai cum sa fii invins!

Din inima ta curg izvoare de Apa Vie
Le ai in tine nu sunt de-mprumut,
Spune aceasta iadului, sa stie
Oricat te strange, curge Apa Vie…
Aceasta ai in tine si dai cu bucurie,
Toti demonii sa stie ca tu esti de temut!

amin . 27 iunie 2010

Categorii
poezii

Viata-n Vechiul Legamant


De esti in vechiul legamant, asculta,
Esti sus sau jos dupa imprejurare
Azi esti pe munte, ai tarie multa,
Insa cand cineva te ataca si insulta,
Te razvratesti, inima nu te-ajuta
Pacatul iar te-a subjugat, nu ai scapare!

In vechiul legamant,Duhul era ca o haina
In care omul era infasurat si imbracat
Duhul nu era-n om, asta era o taina!
Cand se pacatuia, cadea aceasta haina
Aceasta stralucire trecatoare, „faima”
Se stingea, omul era teluric, dezbracat!

Moise a avut aceasta stralucire trecatoare
Cand sus pe munte cu Dumnezeu se intalnea
In fata nu-l putea-i privi, ca era sclipitoare
Se oglindea pe ea a Domnului splendoare!
Iar el purta mahrama, s-acopere acea grandoare,
Cum zilele treceau… stralucirea se stingea.

Gandeste azi in care legamant traiesti?
Ca de pacatuiesti MEREU, si-ti ceri iertare
Si azi… sub vechiul legamant tu esti
Te uita bine la urma, in vale…cum pasesti?
Viata ta, in biruinta o traiesti?
De nu-i asa, surpriza iti va fi mare!

amin. 27 iun 2010

Categorii
poezii

Viaţă din belşug

Aşa precum nestrânsele petele,
Împrăştiate, duse sunt de vânt…
Aşa pierdută rămâneam în vale
Necunoscând nicicând eterna Cale
De nu m-ar fi găsit al Tău Cuvânt!

Când m-ai luat în palma Ta Isuse
Păcatele şi spaimele, cu toate au fugit,
Şi a curs…. har şi bucurii nespuse
Iar ungerile sfinte-n duh aduse…
Au vindecat, tot sufletu-mi trudit!

Alăturea de Tine eu păşesc pe cale,
Îţi mulţumesc că sunt în slujba Ta,
Că m-ai chemat în sfânta Ta lucrare
Că m-ai făcut şi „robul Tău” şi „sare”
Pe pământ ,eu gust în viaţă să pot da.

Viaţă din belşug ai revărsat în mine,
Cu Duhul Tău, o Doamne m-ai umplut!
Îmi stai alăturea, şi-n greu şi-n bine
Şi nu mă laşi nicicând, Isuse de ruşine
Că ai spălat pe veci al meu trecut.

Aşa cum crinii-n rouă strălucesc,
Şi cu a lor parfum înmiresmează
Aşa doresc o Doamne să trăiesc!
Şi viaţa-ntreagă să ţi-o dăruiesc,
În veghe să rămân şi să fiu trează!

Alăturea de tine păşesc spre înainte
Şi după moarte,ai să rămâi cu mine
Iar când voi fi acolo, pe plaiurile sfinte
Te voi slăvi şi adora, dincolo de cuvinte,
Că bun eşti Doamne! Harul Tău mă ţine!

Amin
Zalau, ian 2011

Categorii
poezii

Dar divin

Petale albe, flori de crin
Si gingasie fara de cuvinte,
Esti pentru mine, Dar Divin
Si bucurie esti pentru eternitate

Te simt vibrand, cand sufletu-ti tresalta,
Misterioasa, ascunsa, fara de cuvant,
Dar… in privirea ta curata
Citesc si geamat si dureri si cant!

Exuberanta, calda si frumoasa,
Statuie vie si maiastra-n grai,
Ce stii sa darui bucuroasa
Si zambet si ajutor si tot ce ai.

Pastreaza-te curata pe vecie
De ura, de minciuni, de oameni rai,
Te asteapta Dumnezeu cu bucurie,
Sa… te inscrii printre copii Sai.

Fericirea… ce o cauti aici jos,
Chiar de se lasa asteptata,
Din ape tulburi, sa nu bei setos,
Ca fericirea, fericirea e HRISTOS!

30 oct. 2005 amin
Am scris aceasta poezie pentru fica mea Alexandra

Categorii
poezii

Învierea Domnului

 

E liniste mare in noapte la mormant,
Stele sorb roua din iarba plangand.
Sub piatra, peceti este inchis trupul mort,
Natura simte misterul ce pluteste tacut.

Inainte ca zorii s-apara, deodat’
Un freamat puternic porneste ciudat,
Un fulger apare, lumina facand,
Soldati si piatra smulsa cad la pamant.

De groaza, soldatii putere nu au,
Ca ingeri in haine de slava zburau.
Alearga si noaptea, loc zilei facand,
VIATA apare, moartea invingand!

Din mormant iese viu Iesua-Dumnezeu,
A invins moartea si pacatul cel greu,
Cu sange spalat e, Osana! Slavit fie!
E viu, e viu! Ce mare bucurie!

Cerul tresalta, pamantul la fel.
A biruit Hristos Domnul, slavit Emanuel!
Invinsa pe veci e tiranica moarte,
S-a surpat zidul ce pe om de cer i-l desparte!

Femeile alearga in zori spre mormant,
Pe aripa vremii ramanand in Cuvant
Ce e scris, iata s-a intamplat,
Isus Hristos din morti a inviat!

10 aprilie 2006
Invierea Domnului transmite bucurie si implicit dorinta de a scrie despre asta. Fiind cel mai fenomenal eveniment petrecut pe Terra, am scris cu placere aceste versuri gandindu-ma la gloria Domnului si la puterea invierii Lui.

Categorii
poezii

Hristos a înviat!

Hristos a înviat!

Închis Ai fost într-un mormânt,
Dar a venit din ceruri Duhul Sfânt!
Lumina cu putere-a coborât
Peste mormântul zăvorât.

Piatra a fost dată la o parte,
Învină-a fost cumplita moarte!
Tu Fiu de Dumnezeu şi Împărat
Ai biruit! Din morţi Ai înviat!

Biruitor ieşit-Ai din mormânt,
Cu moartea pe moarte călcând.
Eşti viu, eşti glorios, Ai înviat,
Peste puterea morţii Ai călcat!

Şi cine e ca Tine Domnul meu,
Biruitor şi Fiu de Dumnezeu?
Eşti viu, eşti viu, eşti Împărat!
Cu adevărat din morţi Ai înviat!

Amin

Categorii
poezii

Căinţă

Dedicată unui un suflet căzut

Amintirile din a credinţei vreme
Se sparg în palma mea tăcute,
Şi se aud cum tremură speranţe
Şi se ascunde şubreda virtute!

Aripi de înger fâlfâie-n surdină
Şi se topesc lumini în curcubeu,
M-apasă cumplit tiranica vină
Şi geme-n durere sufletul meu.

În vreme, dorul tainic zburdă
Şi îmi aduce limpede lumină
Dar parcă în urechea-mi surdă
Răsună doar verdictul: „vină”.

Unde, unde s-a ascuns credinţa?
Cum de-am pierdut-o pe cărare?
În pământresc mi-am inglodat fiinţa
Ce-a fost celest zburat-a-n zare!

Tresar şi strâng cu-nfrigurare
O rază ce mai pâlpâie tăcut,
Şi cer cu foc, să vină îndurare
Şi peste-un biet creştin căzut.

Amin

Categorii
poezii

Talharul

Cu ochi de zgura, trup brazdat,
Cu taieturi si cicatrici era insemnat,
Vazu alaturi, pe cruce legat…
Murind un condamnat!
Hulit si alungat… murea un Imparat!

In chinuri capul si-a intors,
A acceptat a Lui Isus jertfire,
A inteles ca-i pentru omenire…
Si nu pentru al Sau pacat.

Acolo sus pe cruce atarnat
El a crezut… Ce mare har!
Atunci Isus iertat-a pe talhar…
Iar sus in rai, in acea zi
El pe Isus Il intalni
Si astfel trai…

Pilda ne-a ramas prin vreme,
Ca a crezut si a fost iertat.
Credinta-n ceasul cel mai greu,
I l-a adus pe Dumnezeu.

Dupa o viata de pacate,
Ucideri, furturi si betii,
Prin jertfa Lui Isus se poate,
Sub crucea Lui daca azi vii!
Apuca acum maretul har,
Sa fii si tu un iertat …talhar

31martie2010
I-a fost greu talharului sa creada ca cel de alaturi, crucificat ca si el, era fiul lui Dumnezeu. Multimea Il huiduia pe Isus, era gol, brazdat de sange, parea infrant. Gandeste-te tu ai fi crezut? Credinta talharului a fost mare si astfel a fost iertat. Slava Domnului!