Pentru nepotica – Debora Debora si marea 28iunie2011 Har si dar si pace-n plin, Pentru tine prunc sublim Ochi caprui, nasuc micut Parul drept, chipul dragut.
Domnul din cer ni te-a dat, Cortul e cu tin’ bogat Dumnezeu te-a uns cu har Dandu-ti vindecare-n dar,
A plouat de sus in tine Picaturile-I divine! Ti-a dat Dumnezeu in dar Pace dulce si balsam.
Astazi vin in fata Ta Tata sfant a te ruga, S-o pazesti de tot ce-i rau S-a o faci copilul Tau!
Ca sa creasca mare Tata Intelepciune fie-i data, Curga peste ea putere Ca viata sa-Ti ofere.
Fie ca Debora din Scripturi, Ca de ea sa te induri. Multumesc Parinte drag Pentru harul Tau sireag!
Te caut bâjbâind prin neputință Si ma intreb „unde esti Doamne?” Cu intreaga mea fiinta, Boli si dureri trag de mine in jos, Simt ca ma afund! Da-mi putere Hristos!
Duhul ce-n mine L-ai pus lupta mereu, Lacrimi uscate pe pleoape Te striga „Vino Dumnezeul meu!” Lupta-i apriga. Ma vad in zdrente si desculta uneori, Strang de un brau ce se destrama Si nu-mi mai ajunge, Gandul ma duce la sulita ce te strapunge.
Cati spini in carnea Ta au intrat, Iar eu ma zbat in mocirla si pacat. Ma ridic cu greu si merg taras uneori Imi zdrelesc coatele si ma napadesc sudori Strig dupa Tine la o cotitura prea brusca de drum, Tine-ma Doamne in picioare! Ca fara de Tine si Harul Tau ajung scrum.
Ma uit la frati preaiubiti ce straini mi-au ajuns, Cautam in graba o vorba sa dam un raspuns, Ne amagim singuri… Ca madulare in trupu-Ti suntem. Cand Tu, ai dat totul si ai murit pe lemn!
Sa ne iubim, porunca ne-ai dat, Iar noi ne privim circumspect si ciudat. Ar trebui sa ardem pentru Tine, Dar noi tinem de programe ce au ajuns o rutina. Nu poti sa ridici o mana spre cer Ca esti privit ciudat si te simti stingher, Avem judecati si principii, o etica seaca si rece, Dar nu avem bucuria trairii depline Ce in veac nu mai trece.
Te chemam sa vii Doamne! Sa ne golesti de noi si sa ne umpli de Tine! Sa avem bucuria trairii depline. Ne iarta pieptul prea umflat uneori Cand ne inchipuim ca gandesti ca si noi, Cand Tu Doamne esti sfant si curat, Iar cel ce venit-a la Tine n-a fost alungat.
Ridica Doamne boala si neputinta, Primeste lacrima de pocainta, Fa sa cada barierele Ce Satan le-a ridicat intre noi. Sa fim cu totii una, Cum Tu cu Tatal esti pentru totdeauna!
Prooroc, înseamnă să fii dedicat, Cu trup şi suflet pentru Dumnezeu, Sa fii mereu numai de Tatăl învăţat, Dispus să treci cu El prin orice greu.
Prooroc înseamnă să fii gura Lui, Să mergi pe drum oricât e de gropos Fără pardon! Să spui mesajul orişicui Să n-aştepţi niciodata un prinos,
Prooroc înseamnă să mergi drept, Chiar dacă-ai sa plăteşti cu sânge, Sa fii de neclintit! Ca inima din piept Să nu te-nduioşeze când se plânge.
Prooroc înseamnă să dai tot ce ai Nimic, nicicând sa nu precupeţeşti Pentru mesajul sfânt atent să stai Exact să-l spui, să nu greşeşti…
Isaia, Ieremia, Ezechiel, prooroci Vestiţi… din vremea de demult, Au fost smeriţi, au fost doar… voci Si au platit un preţ, i-a costat mult!
Osea, Daniel, Amos si Ioel erau si ei Trimişi… pentru o vreme pe pământ A cerului de seamă prooroci şi mesageri Mereu la dispoziţia Acelui Pururi Sfant!
Jertfindu-se mereu de ei neţinând seama, Aşa trăiau prooroci-n vremea de demult! Astăzi… de multe ori rămâne numai forma, Dar vai! E goală, zăngăne dar n-are conţinut!
Voi cei chemaţi acum în vremea aceasta Ca sa fiţi mesagerii, trimişii Tatalui de sus Vă-ndemn s-aveţi traire şi părtăşie strânsă Cu Iehova Dumnezeu si Domnul nost’ Isus!
Nu astepta sa se reverse pace Cat tu in ura inca vietuiesti, Cand lanturile rautatii vei desface, In suflet pace sfanta o sa primesti.
Vei putea iubi atunci ca Domnul, Fiinta-n pace cand ti-o va-mbraca. Nu-ti va fi greu sa il iubesti pe omul, Ce te zdrobeste c-o privire rea!
Tu pleaca capul in tacere Si bucura-te cand esti prigonit, Cere rabdare si putere, Vrednic pe tine Domnul te-a gasit!
Te roaga pentru cel ce a dat cu piatra, Nu-l judeca sa nu fii judecat, Te cheama Domnul la rabdare, Sa ierti sa poti sa fii si tu iertat.
Deci crede, rabda si iubeste, Ca rob smerit in tot sa fii gasit, Cand te va cerceta Stapanul, Sa fii altoi, altoi ce a rodit!
Sa aiba-n sine fructul seva Primita chiar din Creator, Putere si dulceata hranitoare, Sa-l sature umil pe trecator.
Cel ce e plin de roade sfinte Nu sta semet, cu capul ridicat, Ci ca si pomul incarcat cu roada, El e mereu umil, cu cap plecat.
Iar daca esti lovit in lumea aceasta, Dar stii ca esti curat, fii linistit, Ca doar smerit cu crengile zdrelite E numai pomul care a rodit.
Iubeste deci si rabda in tacere, Oricat de mare rana ai capatat, Ca ti-o va obloji Stapanul, Tu roaga-te slujindu-L necurmat.
Ca plata si rasplata iti va fi data Si n-o sa-ti para rau ca ai rabdat, Increde-te in Domnul! In dreptatea-I! Iubeste si asteapta-L si nu-i fii inselt.
B i b l i a O Biblie! Ce taine ascunzi în tine, Izvor de viaţă pentru muritor. Venim azi cu sfială şi ruşine Să ne-adăpăm din tainele divine Al tău mesaj e clar, folositor.
Carte sfântă, plină de viaţă, Care străbate întreg pământul, Ea spune omului pe faţă Şi prin cuvântul Ei învaţă Ce important e legământul.
Vorbeşte despre mântuire, Despre planul Tatălui cel sfânt, Despre a lui Hristos jertfire Pentru întreaga omenire, Dar şi de noul Legământ!
Ea toate-n sine le cuprinde Ce-s taine pentru muritor Şi învăţătură se desprinde Iar cine vrea viaţa a-prinde Va ştii să fie împlinitor!
Nu este carte în întreaga lume Să poarte viaţă, vindecare-n ea, Ca Biblia! Ce scrisă e anume Să-aducă la viaţă-ntreaga lume Şi mântuire tuturor să dea!
Oricine crede-n tainele măreţe Ce se găsesc în tot cuprinsul ei, Şi lasă Duhul Sfânt ca să-l înveţe Iar inima încet să i-o dezgheţe, Va fi salvat! Tu suflete: nu vrei?
Desculţă prin iarbă, alerg către Tine Te caut o Doamne, am sufletul greu, Încet se lasă răcoare, noaptea vine, Mi-e sete de Tine, Divin Dumnezeu!
Pune-mi o palmă pe creştet în tihnă, Lasă să curgă linişte-n trupu-mi trudit… Cu mâinile-ntinse, în rugă caut odihnă, Lupta e mare, iar eu… am ostenit.
Umbrele grele se lasă, e seară! Noaptea se apropie cu pasul grăbit, Clopote bat, câinii latră pe afară, Iar eu Te aştept, cu suflet trudit.
Pe cerul de noapte stele se-aprind Vântul bate, e întuneric, mister Prin foşnetul duzilor, Te aud Doamne venind Ca Tu eşti stăpân pe noapte, pe cer!
Iar blânda şi calda îmbrăţişare Ce-o simt adânc în sufletul trudit, Mă-ndeamnă să mă-nchin în adorare, Plângând, iţi mulţumesc că ai venit!
Cu Tine… am sa pot să merg-nainte Puterea ce o pui în mine, îmi va fi imbold Când obosită am să cad din nou, fără cuvinte, Eu sigur ştiu ca Tu o Doamne eşti ” On hold”(in asteptare)
