Categorii
poezii

Ridicată prin Har

Am rătăcit o vreme-n lumea asta mare,
Pierzând orientarea si drumul către cer.
Eram orbită, părea că nu mai am scăpare,
In lumea care merge spre pierzare
Găsindu-mă în rândul celor care pier.

O ceaţă groasă în jurul meu căzuse,
Eu ma uitam la oameni, nu mai priveam la cer
Dorinţa de sfinţire in mine se pierduse
Tot ce-a fost bun în tărână ajunse
Eram preocupată de lucruri care pier

Nimănui în lumea asta mare, nu ia păsat,
Nici n-a venit să-mi sară-n ajutor.
Căderea mea, Isuse! Pe Tin’ Te-a măcinat
Si Te-a durut cumplit al meu păcat
Tu Te-ai plecat spre mine aşa uşor!

Te-ai coborât chiar lângă mine-n hău,
Eram mânjită toată, toată cu pământ,
M-ai curăţit de ce era murdar şi rău
M-ai ridicat, m-ai strâns la pieptul Tău!
Făcând din mine templul Duhului cel Sfânt!

Ce ai găsit la mine, nu pot înţelege!
Că ai venit ca să ridici un ciob de jos,
Doar mâna Ta putea a mă reface şi culege
Şi ai început încet făptura a-mi drege
Iţi mulţumesc smerită, iubitul meu Hristos!

Sunt ani de-atunci, de când mă ţii de mână,
Şi mergi cu mine alăturea pe drum,
In urmă, a rămas ce-a fost teluric, tină,
Tu m-ai făcut, ca sa trăiesc doar în lumină,
Increzătoare, prin Har iţi stau alăturea acum!

Categorii
poezii

Luptă şi speranţă

Eu urc un drum ce duce-n veşnicie
Oricâte piedici vin am să mă duc-nainte
Şi dacă astăzi trec printr-o pustie
Credinţa mea rămâne una vie
Şi slavă-ţi dau prin fapte şi cuvinte

Şi chiar aici în seceta cumplită
Ce-ngăduită este pentru-o vreme
Luptând voi birui orice ispită
Căci picuri har în fiinţa-mi mărginită
Îmi dai puteri când tot lăuntru-mi geme.

Te am pe Tine: Dumnezeu, Părinte,
Ce mă îmbărbătezi prin arşiţă şi vânt
Privirea-mi stă-aţintită spre-nainte
Şi cât rămânemi-va întreaga minte
Nu am să-ţi calc al Tău Cuvânt!

Că vreau să stau cu Tine în mărire
Desăvârşită-n jertfa lui Hristos
Să mă desfăt uimită-n nemurire
Uitând pe veci de orice rătăcire
S-ador doar chipu-Ţi glorios!

Categorii
poezii

Timpul


Timpul trece şi prin noi
pe a vremii cale…
ne trezim atât de goi
respirând agale

Precum apa cea din munţi
Fuge spre câmpie
Timpu-aduce anii mulţi,
Si o vesnicie

Timpule nu te grăbi
Că ne-nbătrâneşti
Stai pe loc şi nu fugii
Unde te grăbeşti?

Ce e astăzi mâine nu-i
Pleacă pe vecie
Dar rămâne-n locul lui
Amintirea vie

Timpul e stăpân pe lut
Totul învecheşte
Dumnezeu cel absolut
Ceru-ţi pregăteşte!

Categorii
poezii

În pas de etern absolut


Soarele sta agatat dupa stanca,
Se uita zambeste si apune apoi
Privesc si eu si-n tristetea adanca,
Păşesc agale, cu pasul greoi.

Plutesc pescarusi peste luciul marii,
Tipatul lor se aude strident…
Cu pasul egal, sondand largul zarii
Calc rar, hotarat,si atent.

Natura mirific isi leagana mersul
In pas de etern absolut alergand,
Ma poarta-n cadenta-i, cu pasul…
Adulmec miresme in nari si in gand.

Singura, stinghera strabat inserarea,
M-apropiu de tarm cu pasul domol
Timpu-i trecut, se-ntuneca zarea
In jur e tacere, pamantul e gol!

Cu pas furişat vine noaptea tacuta,
Intunericul devine stapan pe pamant.
În ureche-mi răsună unduirea apei, plăcută
Privesc în tăcere şi mă-nvălui în vânt!

În pas de etern absolut… cu uimire
Mă-aseamăn cu marea, cu timpul trăit
Zile şi ani trec de-avalma-n neştire
Doar Dumnezeu e măreţ, e infinit!

Categorii
poezii

Plângând

Plângând

Plângând pe-a vieţii cale
Trecut-am pe pământ
Şi-am plâns cu atâta jale
Şi-am plâns cu Tine-n gând

Când te-am găsit Isuse
Şi când Te-am înţeles
Cu doruri mii nespuse
Am plâns şi Te-am ales

Când fraţii de credinţă
mi-au spus că nu Te am
Cu-ntraga mea fiinţă
Am plâns an după an

Când cei cu care-n taină
Mă proşterneam în rugă
Au rupt din a mea haină
Am plâns cât să-mi ajungă

Am plâns în adunare
Când fraţii la îndemn
Cu gând de răzbunare
Vorbeau cu grai de lemn

Şi plâng acum Isuse
Dar lângă Tine stau
Mă du în slăvi nespuse
De aici nimic nu vreau

Doar lângă Tine Doamne
Ajută-mă să fiu
Întoarce-i Tată sfinte
Pe-ai mei, cât nu-i târziu!

Categorii
poezii

Curcubeu

„Curcubeul Meu, pe care l-am asezat in nor, el va sluji ca semn al legamantului dintre Mine si pamant.;… si apele nu se vor mai face un potop, ca sa nimiceasca orice faptura.”
(Genesa 9:13,15)

Vin valuri ce aleargă către mal
Că iară e furtună-n larg de mare
Uite că vine-un val şi înc-un val
Şi se întunecă întreaga zare.

Pescăruşi ce ţipă înconjoară zarea,
Fulgere. cad, facând arc peste mare
Ea se zbate, se agită îşi caută calea
Că vântu-i puternic, şuieră tare!

În cumplita încleştare, răsucire,
Natura pare-un bidiviu focos
Am vânt şi nisip şi foc în privire
Spectacolul… e unul grandios!

Strâng fulgarinul în ploaia ce cade
Şiroaie curgând peste obrazu-mi ridat
Dar uite în zare curcubeul se vede
Ca un arc peste mare el stă ridicat

Semnul unui veşnic legământ ce veghează
De mii de ani, nuanţe suave afişând…
Prin el Dumnezeu înştinţează,
Că nu va mai fi potop pe pământ.

Şi ca un făcut,furtuna se stinge
Liniştea se aşterne-n jurul meu,
Rămâne marea… joc de culori şi lumină
Iar sus în cer, veghează Dumnezeu!

Categorii
poezii

Împrumutând pe Dumnezeu

” Cine are mila de sarac, imprumuta pe Domnul”(Proverbe 19:17)


Domnul vine pe la noi
Şi în strai sărac
Poate vine ca sărman
Sau… ca-aurolac
Poate-i un bătrân în drum
Sau un zdrenţuros
Un copil flămând murdar
Cu chip negricios
Poate-i văduva săracă
Disperată-n greu
Sau orfanul care plânge
Şi-ţi cere un leu
Nu uita creştine drag
Când banu ai scos,
Să ştii c-ai împrumutat
Pe Isus Hristos.
Iar acolo sus în cer
Când El va veni,
Pentru tot ce ai făcut
Te va răsplăti.
Ca să fii atunci bogat
Pentru veşnicie,
Milostiv să fii aici
Dar… nimeni să nu ştie!
Că de suni din goarna ta
Ai aici răsplată,
Dar… sărac ai să rămâi
Că răsplata-i dreaptă!
amin

Categorii
poezii

Pe cărarea vieţii


Paşi-mi tăcuţi pe cărarea vieţii
Şovăielnic în toamnă păşind
Monoton măsor timpul prin aburii ceţii
La viaţa trecută… agale privind.

Au fost primăveri cu zâmbet şi floare
Şi veri, cu grâne şi multe rodiri,
Pe câmpuri cu faţa-n sudoare,
Adunat-am şi roade dar şi trandafiri.

Şi… repede-a venit toamna vieţii
Când fructele toate s-au copt
Îmbietor miros pe tarabele pieţii
Înţelepciunea în timp s-a răscopt.

Acum este toamna vieţii afară
Frunze ruginii cad alene la geam
Tractoarele bârâind din nou ară
Iar eu spre trecut-a viaţă priveam

Se apropie frigul cu pasu-i grăbit
Să strângem tot ce se poate acuma
Ca mâine vine ploaia şi vântul zorit
Iar peste noi cădea-va ninsoarea şi bruma.

Categorii
poezii

O… Dumnezeu maret!


O Dumnezeu măreţ ca nimeni altul
Care ai fost, Eşti, şi vei fi mereu
Tu ai creat pământul. stâncile, bazaltul
Şi mii de constelaţii, Tu Prea-naltul!
Să Te-nţeleg… îmi este aşa de greu!

Eu sunt un om, o biată plămădeală,
În care însă-Ai pus din Duhul Tău
Ai pus în mine dor, în fiinţa mea reală
Să caut să doresc lumea astrală
Să te ador iubite Dumnezeu!

Tu care eşti viu în veci de veci…
Şi locuieşti în lumi de mine neştiute
Eu poate cred că vii… Tu însă pleci!
În infinit, în nemurire viaţa ti-o petreci
Tu îmi descoperi lucruri neştiute.

În tainicele sanctuare negândite
Îmi pregăteşti un loc, Tu, Dumnezeu!
După experienţele în Duh trăite
Te ador de acum, privind spre înainte
Aştept să mă adăpostesc la pieptul Tău.

Categorii
poezii

La margine de lume


Stau privind… la margine de lume
Câte ai creat Stăpâne drag…
Pentru mine toate le-ai făcut anume!
Stau… mă minunez pe-al vieţii prag.

Orhidee… fluturii… şi marea,
Pentru mine toate le-ai făcut!
Păsările care umple zarea…
Peştii din adâncuri de necunoscut!

Mările… oceanele întinse…
Munţi înalţi cu piscuri tot mai sus,
Toate în fiinţa mea sunt scrise…
Din adâncu-mi le iubesc nespus.

Numai viaţa mea e taină pentru mine
Tu îi pui hotare, nu o stăpânesc
Toate le-ai orânduit atât de bine,
Dar eu cine sunt? Stăpân ceresc!

Te întreb cu dor arzând sub pleoape,
În pribegia mea de muritor
Viaţa şi moartea î-mi sunt atât de aproape,
Iar eu rămân doar un biet călător?