Este vremea să i-au decizii, dar…ce decizii când mintea fuge precum soarele pe cer? E greu să iei decizii dar mai greu este să le duci la capăt, dar… unde e capatul?
Of, când vom ajunge să înţelegem necuprinsul şi să pricepem adâncimile în care uneori mintea noastră parcă se scufundă… când vom şti?
Aştept… sau …mă grabesc a lua decizii poate pripite, dar ce pot sa fac? Sa stau ca un trantor… să mă las purtată de val, şi apoi ce…?
Doamne uneori parcă nu putem face nimic suntem legaţi de tot ce ne înconjoară fără a mai putea face ceva… şi noi privim năuci la ce am putea face şi totuşi alegem să stăm legaţi de nimicuri care nu au nici un preţ, dar pentru care plătim un preţ… un preţ enorm, preţul este chiar viaţa noastră, veşnicia noastră.
Da viaţa noastră, deoarece fiecare legatură începe să prindă viată în noi şi astfel, nu numai că suntem noi robi, dar îi tragem şi pe alţii în robie, în special pe cei din preajmă, asupra cărora avem influenţă.
Da suntem robi, poate vă miraţi că folosesc cuvântul rob, dar atâta vreme cât iubim mai mult „legăturile” decat pe Dumnezeu, şi le preferăm… de fapt ne complacem în starea de rob, şi nu vedem mai sus de atat.
Trăind aşa nu vom putea sa ne ridicăm la rangul de fiu care ne este destinat.
Rangul de fiu înobilează, este pentru cel care nu aceepta starea de rob şi se ridică şi i-a decizii, şi chiar dacă eşuează nu se lasă, se ridică din nou si din nou până reuşeşte.
Un fiu ia decizii si poate sa le ducă până la capat.
-Ştiti dece?
Pentru că e fiu de Rege! Iar fiul nu va accepta niciodata ca, o legatură sau orice altceva să îl despartă de ce îi este lui destinat şi nu îşi va trăda niciodată Regele ( )
. Dacă eşti rob şi ai legaturi cu care poate te-ai obisnuit, te îndemn în numele celui mai mare Rege rupe orice legătură străină, nu accepta nimic care te-ar putea despărţi de El.
Rege nu acceptă oameni care nu sunt predaţi total Lui.
.Luptă până la ultima ta suflare pentru a trăi în voia Lui, dar nu uita, lupta se poartă doar cu armele date de Rege.
Este vremea deciziilor să ne grăbim, dar… cumpănind bine!
autor: Ioana Drugaci
