Categorii
meditaţii

Rob sau fiu?


Este vremea să i-au decizii, dar…ce decizii când mintea fuge precum soarele pe cer? E greu să iei decizii dar mai greu este să le duci la capăt, dar… unde e capatul?
Of, când vom ajunge să înţelegem necuprinsul şi să pricepem adâncimile în care uneori mintea noastră parcă se scufundă… când vom şti?
Aştept… sau …mă grabesc a lua decizii poate pripite, dar ce pot sa fac? Sa stau ca un trantor… să mă las purtată de val, şi apoi ce…?
Doamne uneori parcă nu putem face nimic suntem legaţi de tot ce ne înconjoară fără a mai putea face ceva… şi noi privim năuci la ce am putea face şi totuşi alegem să stăm legaţi de nimicuri care nu au nici un preţ, dar pentru care plătim un preţ… un preţ enorm, preţul este chiar viaţa noastră, veşnicia noastră.
Da viaţa noastră, deoarece fiecare legatură începe să prindă viată în noi şi astfel, nu numai că suntem noi robi, dar îi tragem şi pe alţii în robie, în special pe cei din preajmă, asupra cărora avem influenţă.
Da suntem robi, poate vă miraţi că folosesc cuvântul rob, dar atâta vreme cât iubim mai mult „legăturile” decat pe Dumnezeu, şi le preferăm… de fapt ne complacem în starea de rob, şi nu vedem mai sus de atat.
Trăind aşa nu vom putea sa ne ridicăm la rangul de fiu care ne este destinat.
Rangul de fiu înobilează, este pentru cel care nu aceepta starea de rob şi se ridică şi i-a decizii, şi chiar dacă eşuează nu se lasă, se ridică din nou si din nou până reuşeşte.
Un fiu ia decizii si poate sa le ducă până la capat.
-Ştiti dece?
Pentru că e fiu de Rege! Iar fiul nu va accepta niciodata ca, o legatură sau orice altceva să îl despartă de ce îi este lui destinat şi nu îşi va trăda niciodată Regele ( )
. Dacă eşti rob şi ai legaturi cu care poate te-ai obisnuit, te îndemn în numele celui mai mare Rege rupe orice legătură străină, nu accepta nimic care te-ar putea despărţi de El.
Rege nu acceptă oameni care nu sunt predaţi total Lui.
.Luptă până la ultima ta suflare pentru a trăi în voia Lui, dar nu uita, lupta se poartă doar cu armele date de Rege.
Este vremea deciziilor să ne grăbim, dar… cumpănind bine!

autor: Ioana Drugaci

Categorii
poezii

Doamne-n drumu-mi pământean…


Doamne-n drumu-mi pământean
Către-npărăţie,
Mă păzeşte de satan
De vrăşmaşul cel viclean
Să-ţi slujesc doar Ţie.

Pune râvnă-n duhul meu
Să privesc numai spre Tine
Să-ţi urmez prin orice greu
Să Te ascult mereu, mereu
Săvârşind doar bine.

Vreau să ard în întregime
Pentru Tine Tată
Şi în orice-ntunecime
Sau în crudă adâncime
Să rămân curată

Fiinţa-n clocot să-mi trăiască
Plină de Duh Sfânt
Preţul tot să îl plătească
Nimic, să nu precupeţească
Pe acest pământ.

Ca atunci când va suna
Goarna cea din urmă
Eu să mă pot ridica
Şi cu sfiinţii aduna
Într-o sfântă turmă.

aug2011

Categorii
poezii

În amintirea mamei

In memoriam

Ana Ghiran-mama mea

Privesc la vremea cea trecut
Şi-mi amintesc privirea-ţi caldă,
Privirea care mă citea tăcut
Şi vocea care care răsuna plăcut
Că mă iubea-i atât mămică dragă!

Azi trupu-ţi stă într-un mormânt
Iar sufletul la Tatăl se-odihneşte,
Că ai trăit mereu curat şi sfânt
Şi te-ai luptat pe acest pământ
Crezând în Cel ce răsplăteşte.

Ai fost un far în noaptea de păcat
Ce a ţintit mereu spre Dumnezeu
Singură ca Lot ai fost la noi în sat
Şi pentru cei de acolo te-ai rugat
Şi credincioasă ai rămas mereu.

Îmi-amintesc de tine scumpă mamă,
Ce sfaturi sfinte tu mi-ai dat…
Mereu legată-n cap cu o năframă
Te rugai cu foc iubită mamă
Din Biblie cu drag m-ai învăţat.

Îmi amintesc duminicile tale,
Că nu aveai biserică să te închini
Dar Biblia-ţi era lumină şi-ndreptare,
Tu ne vorbeai cu drag la fiecare
Şi-i îndrumai către Isus şi pe vecini.

Iar Dumnezeu ţi-a ascultat cuvântul
Şi s-a făcut biserică la noi în sat
Mămică dragă de ai părăsi mormântul
Cu lacrimi ai uda astăzi pământul…
Văzând cum pocăinţa-ncet s-a degradat.

Azi stau lângă mormânt, vorbind cu tine
Şi-ţi spun că Dumnezeu viaţa mi-a schimbat
Cât te-ai rugat mămică pentru mine
Îţi mulţumesc printre adânci suspine
Iar Dumnezeu din cer te-a ascultat.

Odată o să fiu din nou cu tine
Acolo-n slava cerului de sus
Acolo unde nu mai sunt suspine
Ci-s numai vorbe bune, care să aline
Ne-om întâlni-împreună cu Isus.

Amin.

În amintirea mamei mele dragi, Ana Ghiran.
August 2011

Categorii
poezii

Ia toată armătura, ridică-te la luptă!


Cand multi in lupta acum abdica,
Te chem crestine, fii victorios!
Porneste inainte fara frica!
Spre cer privirea ti-o ridica,
Urmeaza invatatura lui Hristos.

Mijlocul sa-l ai incins cu adevarul
Imbracaminte, platosa neprihanirii,
Cu ravna Evangheliei incaltat piciorul,
Ca un soldat urmand superiorul,
Pe front luptand cu armele iubirii.

Pe cap sa-ti pui azi coiful mantuirii,
Sabia Duhului s-o ai mereu la indemana
Fii neobosit, purtand poverile iubirii
Neascultand nicicand indemnurile firii,
Evanghelia, sa-ti fie-n veci stapana.

Scutul credintei protectie sa-ti fie,
Sagetile arzatoare cu el doar le poti stinge.
Lasa frica! Dovedeste a lui Isus tarie!
In infruntare, din tine curge numai apa vie!
Cat tu esti VIU, nimic nu te invinge!

Tu n-ai a te lupta cu carne sau cu sange
Crestine, te trezeste acum iti zic!
Ci duhurile rele din vazduh ai a invinge
Puterea intunericului s-o poti stinge
De abdici in lupta asta, n-ai castigat nimic.

Stai gata dar, de lupta-n orice vreme,
Toata armatura sfanta sa o ai cu tine
Ca sa te poti impotrivi, fii gata! Nu te teme!
In ziua rea nu fi fricos! Nu geme!
Ca Dumnezeu n-o sa te lase de rusine.

In lupta grea, in inclestare, in valtoare,
Iubind… vei ramanea-n picioare,
Nu este forta-n univers sa-te doboare
Cat tu iubesti, puterea ta e mare!
Iubirea e din Dumnezeu, si e biruitoare!

Zalau aug. 2010

Categorii
cugetare

Şi asta va trece


Se spune că într-o zi bijutierul împătatului David a ieşit supărat foc de la împărat. În curtea palatului l-a întîlnit pe înţeleptul Solomon, copil pe vremea aceea.
-De ce eşti supărat meştere aurar? La întrebat copilul.
-Cum să nu fiu supărat, că tatăl tău caută să-mi ia viaţa, uite mi-a cerut să-i fac un inel care să-l înveselească când este supărat şi să-l trezească la realitate când este foarte bucuros.
-De unde să ştiu eu să fac aşa ceva? Nu este nici o îndoială că mă vrea mort.
-Nu fi trist meştere că te scap eu, acesta este un lucru simplu, spuse copilul Solomon.
-Uite îi faci un inel pe care îi scrii : „ŞI ASTA VA TRECE”
Când Tatăl meu va fi supărat şi va privi inelul va înţelege că nu merită pentru că… şi asta va trece, iar când va fi vesel şi va privi la inel acesta îl va atenţiona să nu întreacă măsura că… şi asta va trece!
… şi astfel înţeleptul Solomon a rezolvat atunci problema meşterului bijutier.

Acum, orice ai avea, o suferinţă mare, un necaz, o boală sau… dinpotrivă, o bucurie mare, un câştig, să nu uiţi niciodată că… ŞI ASTA VA TRECE.

Doar Dumnezeu rămâne în veci! El să te binecuvânteze!

Categorii
poezii

Azi aleg

Azi aleg

O! doresc Părinte bun
ţie să-ţi slujesc
azi aleg să mă supun,
să mă pocăiesc.

Ochii-n ochii Tăi mereu
aţintiţi să fie
să ţintească cerul Tău
pentru veşnicie.

Iar urechea mea s-asculte
doar Cuvântul Tău
ca din glasurile multe
să Te-aleg mereu.

Mâna-n mâna Ta s-o ţin
pentru totdeauna
ca în vremile ce vin
noi doi să fim una.

Iar piciorul să păşească
doar în voia-Ţi sfântă
ca în ceruri să sosească
unde îngeri cântă.

Deci fiinţa mea întreagă
ţi-o predau azi Ţie
ca s-ajung în ţara dragă
pentru veşnicie.

Aug. 2011

Categorii
poezii

Mister

 

Dragostea lui Dumnezeu este mai adâncă decât marea

Se sparg cochili sub picior
călcând pe ţărm-agale
şi pescăruşi se-nalţă-n zbor
rotindu-se ameţitor
iar vântul bate în rafale.

O! am dorit atât de mult
să ascult a mării valuri…
Pe malul ei azi stau şi-ascult
mă-nfior de-al ei tumult
ce freamătă-ntre maluri.

Înfiorarea m-a cuprins
de-al ei clocot de viaţă!
De taina ei, de al ei întins
cu adâncul ei de necuprins
cu valul ei de ceaţă.

Culoarea ei de azur plăcut
încântă-a mea vedere,
ea poartă un mister tăcut.
Furtunile ce au bătut
nu au redus-o la tăcere.

Viaţa e la fel ca marea
e clocot, e tăcere, e mister.
Cu valuri ce-ţi lovesc cărarea
furtuni ce-mpiedică alergarea
barându-ţi drumul către cer

Aşa cum marea este neclintită
între hotarele ce i-s-au dat
viaţa în Hristos este păzită
de Dumnezeu e ocrotită
când omul tern renunţă la păcat.

iulie 2011

Categorii
poezii

Spre eternitate

Spre eternitate

detaliu din lucrarea-floarea soarelui” lucrare proprie

Pământ şi apă şi destin
Şi flori şi cântec şi alin
Unduire spre frumos
Copaci cu adăpost umbros
Flori cu un parfum divin
Zile încărcate de festin
Durere-n chip sfâşietor
Şi ochi ce lacrimă de dor
Pruncul cu glas de clopoţel
Bătrânul care merge-ncetinel
Toate-s de-aici de pe pământ
Şi dăruite sunt de Cel Preasfânt
Ca omul cel creat spre-a fi etern
Să nu se înglodească în cei tern
Să nu privească la cei trecător
Ci să se-ncreadă-n Sfântul Creeator.
Ţinând privirea tot în sus mereu
S a poate ajunge-n rai cu Dumnezeu

Categorii
poezii

Aducere aminte

Aducere aminte

Între tărmuri de viaţă mă zbăteam cu năduf
Luptând cu valul ce venea mereu cu putere,
În jur era apă şi oameni, imensul văzduh
Era marea vieţii, ce plata şi-o cere.

Năucă alergând, pierdut-am din timpu’ acordat
Căutand în van lucruri efemere, ce pier,
In braţe le-am strâns dar… s-au sfărâmat
Si-am plâns cu năduf… fiind goală de cer.

Din timp mi s-a spus de o barcă-a salvării
În care urcând eşti transformat pe deplin,
Însă atrasă eram de lumina mirifică-a zării
Dar cu cat ma zbăteam, adunam amar şi pelin.

Mi s-au frânt aripile-n zborul cel tern
Nu mai vedeam în toate nici un folos,
Atunci… m-a strâns la pieptu-i etern
Acel ce este Viaţa! Slăvitul Hristos!

Am înţeles că mă iubeşte aşa cum sunt,
Că nu mă iscodeşte judecând în fel şi fel.
Cioburi era viaţa mea, eram mânjită cu pământ
Dar nimeni nu m-a înţeles deplin ca El.

Trecut-au ani şi ani de atunci cu-a lor poveste
Iar eu mă odihnesc la pieptul său cel sfânt,
Pe drum m-au jefuit tâlhari şi „fraţi” fără de veste
Dar El m-a învăţat să fiu statornică-n CUVÂNT!

Azi pentru mine, în zi de aducere aminte,
Mai cer putere să-i iubesc pe toţi aşa cum sunt.
Când mă cobor în mine, îngân în slabele-mi cuvinte
-„Isuse! Fă-mă şi pe mine… cum eşti Tu: Sfânt, sfânt!”

amin
Zalău 21 nov 2010
Doresc să te conducă şi pe tine cititorule la o… serioasă analiză interioară.

Categorii
poezii

Ridică-te acum!

Am scris aceasta poezie fiind marcata de trairile unei surori dragi mie, care prinsa cu lucrurile vietii (multe la numar), cu problemele copiilor, un sot pe care-l simte rece cu ea si distant…a tot alunecat in disperare iar acum pare ca nu se mai poate controla. Dragi surori care sunteti in aceias situatie, va rog nu uitati sa va calculati bine prioritatile. Dumnezeu să ne ajute pe toate să fim ceea ce vrea El.

ISUS TE IUBESTE

Ridică-te acum!

Când simţi că eşti la capătul puterii,
Că n-are nici un sens să lupţi, să speri,
Atunci ridică ochii, priveşte largul zării
Şi nu mai sta în groapa disperării
Privind pierdută către… nicăieri.

În tine Dumnezeu a pus putere sfântă,
El te-a creat să fii biruitoare!
Prin Sfânta Carte astăzi îţi cuvântă,
Iar îngerii se bucură şi cântă
Aşteaptă ziua când vei sta-n picioare.

Pentru nimic şi nimeni, nu renunţa la cer!
Alungă amărăciunea! Că ea distruge-n vreme
Totul aicia trece, totul e… efemer.
Analizează-ţi viaţa şi hotărăşte sincer
Să stai lângă Isus, să n-ai de ce te teme!

Alăturea de Isus, chiar încercarea grea
O duci cu bucurie,privind mereu spre cer
Căci dragostea şi pacea inundă fiinţa ta
Şi uiţi de ziua tristă şi mohorâtă…rea
Iar supărarea, stresul, pe loc se duc şi pier.

Iubită soră, ridică-te-n picioare,
În numele lui Isus alungă tot ce-i rău!
Şi nu lasa ca oameni sau lucruri pieritoare
Să te atragă-n jos în neagra lor vâltoare,
Tu smulge-te acuma din fiorosul hău!

Cât ai viaţă-n tine, Isus Hristos te cheamă
Apucă iar cărarea ce duce către cer
Şi nu uita că mai presus de grija ta de mama
E sufletul ce-l ai, de care-o să dai seamă
Ridică-te! Să nu rămâi în rândul celor care pier.

amin
Zalău, nov 2010