Categorii
poezii

Stea în răsărit

Ai coborât din lumile astrale
Pe cosmica potecă ai venit,
Iar minunata veste a întrupării Tale
A dat-o steaua care-a răsărit.

Trei magi au urmarit a Ta venire
Ca astrele vestit-au din belşug
Că se va naşte-un Împărat în omenire
Care zdrobi-va orice apăsare, orice jug.

Tu fiu de Dumnezeu, fără asemănare
Te-ai întrupat în pumnul de pământ
Ca să transformi fiinţa trecătoare
Prin jertfa Ta şi prin Duh Sfânt

Ai apărut în ieslea cea umilă
Tu fiu de Dumnezeu, şi Împărat!
Trăind în lumea care îţi era ostilă
Ca să răscumperi omenirea din păcat.

Te-ai dat pe Tine pildă de-ascultare
Că-n toate ai trăit curat, fără păcat
Ca omul cel teluric, fiinţa trecătoare,
Cu Dumnezeu să poată fi împăcat!

Tu Stea Divină ce-ai venit în lume
Ca Om, ca Prinţ, ca Dumnezeu
Ne închinăm în sfântu-ţi Nume…
Ajută-ne să te adorăm mereu!

Amin
dec, 2010.

Categorii
poezii

Preţul


Orice faptă îsi are preţul
De e bună sau e rea,
E aşa… precum comerţul,
Eticheta e pe ea.

Şi plăteşti, să ştii iubite
Iţi spun astăzi cu folos,
Orice faptă, ţine minte!
Cântărită-i de Hristos.

Preţul uneori e mare,
Tu gândeşte ne-ndoios
Merită a o face oare?
Este spre al tău folos?

Poti gresi, cu o plăcere
Care-n taina ţi-o permiţi,
Fiindcă trupu’ acesta cere,
Dar ea nu e pentru sfinţi.

Poate te framântă gândul
Ca să te îmbogăţeşti,
Lucrezi ani şi ani de-a-rândul
Şi puterea-ţi risipeşti.

Închinare sunt la idoli
Toate acestea pentru sfinţi,
Că puterea ţi-o consumă, si
Rămâi… c-un pumn de arginţi.

Soră, frate ţine minte,
Noi plătim aici să ştii!
Că în cerurile sfinte,
Nu intrăm cu datorii!

amin

Categorii
poezii

Vedenie în Patmos


În ziua Domnului eram în Duhul
Când deodată o voce îmi vorbi,
Ca vuietul de ape, se umplu văzduhul!
Sunet de trâmbiţe în spate auzii.

Şi m-am întors să văd cine vorbeşte
Cu glas atât de înfricoşător
Părea că-ntregul univers vuieşte
Era Isus, ca Domn al Domnilor!

Încins cu brîu de aur peste piept
Cu părul alb ca neaua cea curată
Stând în picioare, falnic, drept
Cu ochii ca-şi focul, mi-se arată.

În mijlocul a şapte sfeşnice de aur
Cu hainele de-un alb strălucitor
-„Eu sunt acel ce vine, Preaînaltul
Căci Eu sunt viu în veci vecilor.

Cel dintâi dar şi cel de pe urmă
Sunt Alfa şi Omega pentru veci
Sunt Cel ce vine după a Sa turmă
Ioane, asta trebuie să înţelegi”.

Ca mort căzui îndată la picioare
Uimit… şi speriat… şi îngrozit
Că nu poate ţărâna trecătoare
Să stea alăturea de Cel ce-i infinit.

-„Ridică-te Ioane, nu te teme
Căci Eu vreau astăzi să te înştinţez
Să spui bisericilor veste peste vreme
Că Eu sunt viu, şi asupra lor veghez!

Oricine haina albă să-şi păstreze
Că vin curând ca şi Judecător,
Iar cine este-n vie, să lucreze
Că răsplăti-voi osteneala pe ogor”.

Categorii
Fără categorie

Părăseşte îngrijorarea


(Matei 6;25)

Când apare îngrijorarea
şi cuprinde a ta fiinţă,
se întunecă şi zarea
căci nu mai zăreşti scăparea
te trezeşti în necredinţă.

Eu îţi spun acum degrabă,
de te-ngrijorezi mereu
cu credinţa aceasta slabă,
ce te ţine rob şi roabă
Îl răneşti pe Dumnezeu!

El ne spune-n sfânta Carte
să ne-ncredem pe deplin.
De e zi sau este noapte
nu lăsa străine şoapte
să-ţi aducă al lor venin.

Dacă ai un colţ de pâine,
El Stăpânul, toate ştie!
Vine El să te aline…
nu te-ngrijora! Că vine
El îţi poartă grija ţie.

Uită-te la crini în vale
cât sunt de împodobiţi!
I-a înmiresmat pe cale,
poartă amprenta slavei Sale,
sunt o pildă pentru sfinţi!

Dacă asfel grijă poartă
chiar de iarba de pe câmp,
Ştie şi de a ta soartă,
te încrede şi aşteaptă…
Că El vine chiar la timp.

Pentru ziua cea de mâine,
nu te mai îngrijora!
Că de unde-o să ai pâine,
cum o să trăieşti tu mâine,
este numai grija Sa!

Nu te-ngrijora degeaba
ca-şi cei din jurul tău.
Neamurile aleargă-n grabă
se frământă pe degeaba
tu te-ncrede-n Dumnezeu!

Şi în orice zi creştine,
crede-n Dumnezeul tău!
El cunoaşte cel mai bine
se-ngrijeşte şi de tine,
şi te poartă-n harul Său.

Amin
Zalau,1o Dec. 2011

Categorii
poezii

Metamorfoză


Când sunt zdrobită puternic pe ilău
Mă doare… până în adânc de eu
Aş vrea să zbor, să mă ridic, să plec
Dar totul… este rană, e inert

Când o să fie-n mine tot întreg?
De jos din colb eu nu mai pot să plec
Mă ocolesc cu silă toţi din jur
Si nici nu ştiu că am ajuns „paşhur”

Stau şi plâng, neputincioasă zac
Iar lacrimile-n perle se prefac
Si strâng comori acolo jos în colb
Când toţi mă ocolesc ca pe un ciob

Timpul trece peste mine-n grabă
Lucrând acolo în adânc fără zăbavă
Iar „perlele” ce au căzut pe răni zorit…
Le-au vindecat, ba chiar m-au întărit!

Furtuna bate, bate neostoit mereu,
Astăzi tăria mea e numai Dumnezeu!
Acuma zbor, chiar aruncată ca un ciob…
Mă bucur şi din dragoste sunt rob!

amin ianuarie 2010
In poezia „metamorfoza „am vrut sa arat puterea transformatoare pe care o au incercarile de tot felul asupra noastra. Biblia ne spune sa ne bucuram cand trecem prin felurite incercari. Toate acestea lucreaza spre desavarsirea credinciosului, cred asta cu toata puterea mea. (paşhur=noroc din toate partile. Ier.20:3|)

Categorii
poezii

Drum… spre Lumină


Doresc să urc pe treptele de har
Să Te cunosc mai bine sfinte Tată
Să nu-mi mai treacă zilele-n zadar
Ci să alerg spre Tine, Veşnic Far!
Ca inima să-mi fie mai curată.

Să mă asemăn pe deplin cu Tine,
Mă scapă de pornirile-mi rebele
Şi fă ce vrei acum din mine
Să nu-ţi aduc ocară şi ruşine
Că numai Tu mă poţi scăpa de rele.

Ajută-mă ca în nestinsă rugăciune
Să ard de dor după a Ta prezenţă,
Ca să mă scapi de orice-ntinăciune
Şi despărţită de ce este-n lume
Să te ador mereu cu reverenţă.

Mie sete să mă adâncesc în Tine,
Să sorb din apa limpede curată
Care din cer în inima mea vine
Purtându-mă acolo-n slăvi divine
C-o bucurie încă ne-gustată.

Te doresc cu-ntreaga mea fiinţă
Cum nu Te-am mai dorit nicicând,
O Dumnezeul meu! De este cu putinţă
Transformă pe deplin a mea fiinţă,
Ca rob ascultător să-Ţi fie orice gând.

Zalau,04 Dec. 2011

Categorii
poezii

Mândria

„Mandria merge inaintea pieirii, si trufia merge inaintea caderii.” (Prov.16:18)
„Pazeste, de asemenea, pe robul Tau de mandrie, ca sa nu stapaneasca ea peste mine! Atunci voi fi fara prihana, nevinovat de pacate mari.”
(Ps.19:13)


Mândriea este printre noi,
trufaşă, ea se simte bine.
Se plimbă iute şi vioi,
că tare-i place pe la noi!
Nici nu cunoaşte ce-i ruşine.

Mândria e cu cel bogat
ce stă în jilţurile moi,
dar trece şi pe la argat
şi iată-i cum s-au îngâmfat!
Uitând că sunt ţărână amândoi.

Încrezătoare veşnic e în sine,
păşeşte mândră, plină de tupeu.
Convinge omul că aşa e bine,
să fie veşnic plin de sine
să îşi înalţe propriul EU.

Ea vrea mereu să strălucească,
chiar de striveşte ce-i în jur.
Să urce sus, pe scara cea lumească,
ca toţi spre sine să privească.
Ea stăpânind ce este împrejur.

Se urcă şi pe la amvoane,
crezându-se stăpână, mai presus.
Ea se făleşte plină de zorzoane
şi strigă tare-n microfoane,
uitând că aici, stăpânul e ISUS.

***

Dacă te-ai regăsit în versul meu
creştine drag, să iei aminte!
Scapă degrabă de tiranul „EU”
întoarce-te smerit la Dumnezeu
cât încă ai viaţă şi cuvinte.

Drumul mândriei duce către moarte
către pieire este calea sa.
Acolo paşii o să-ţi poarte
şi-ai să rămâi etern în moarte,
de nu salvezi acum viaţa ta.

Zalau, 2 Decembrie 2011