La margine de lume şi de vreme
Stă zgribulit un plopişor,
Se uită-n stânga, drapta şi se teme
Că este singur, trenură şi geme,
Afară-i frig şi plouă încetişor.
Toţi fraţii lui stau înşiraţi,
De-a lungul magistralei de alături
Toţi cu grijă au fost plantaţi,
Ei fost-au curăţiţi şi aranjaţi
Pe un pământ ce-i aşezat în straturi.
Se necăja el tremurând agale,
Uitându-se spre a lui tulpină,
Că pietrele ce îi stătură-n cale
Îl împingeau mereu tot către vale
Şi se gândea că n-are nici o vină.
Dar vremea a trecut cu a ei poveste
Şi-o secetă cumplită a venit,
Pe câmp, pe deal, sau sus pe creste,
Totul se veştejea fără de veste
Şi tot ce-i verde suferea cumplit.
Doar plopişorul nostru cel din vale
Se unduia cu frunzele în vânt
Că apa de alături ce trecea agale
Îl răsfăţa cu harurile sale
Abia acum nu se simţea înfrânt.
***
Dacă te afli în locul cel mai greu
Şi gemi sub apăsare şi povară,
Să ştii că sus veghează Dumnezeu
El ştie când îţi este greu,
Durerea ta El zilnic o măsoară.
Iar când veni-va ziua răsplătirii,
Când totul cu dreptate fi-va vămuit.
Când vei primi minunea strălucirii
Vei înţelege ce-i deasupra firii,
Vei mulţumi că aici ai suferit.
26 Februarie 2013
Greta Andreica
