Categorii
Fără categorie

Coboară luna pe cărare


Ma mir de ce se naste-n mine
De unduirea sufletului meu…
Dar, ea iubirea, nu vine din Tine?
Cum poate sa-mi aduca atunci suspine
Si zi de zi, sa ma apese greu?

Din care parte, unde oare,
Mai tremură un gând sovăitor?
Apoi se stinge incet si moare,
Si inima amar ma doare,
Iar eu ma ofilesc de dor.

Cu salbele de lacrime pe umăr,
Ma minunez de câte pătimesc,
Nu am putere Doamne să mai număr
Ca ma framant si ma cutremur…
Cu sovaiala alăturea-ti pasesc.

Coboara luna pe indelete
Sa soarba roua ierbii strălucind
cu picaturi de cer sa se desfete
De frumusetea lor sa se imbete,
Iar eu păsesc cu lacrime si-n gând.

Tu mi-ai impodobit faptura
Uscata, seaca si batrana…
Cu picaturi din cer mi-e plina gura
Si rad si plang, uimita mi-e faptura
Tin vesnicia sa n-o scap din mana.

Traind in universul cu mistere
Înconjuată de atâtea basme
Prinsa in hora atator ere…
Răspunde-mi! tot launtru-ti cere!
Cum pot să mor cu roua-n palme?

Greta Andreica
30 04 2013

Categorii
poezii

O, Iubire sfântă, mare, care ai venit de sus


O Iubire sfântă, mare, care ai venit de sus,
Ne-ai adus din cer iertare, bucurie de nespus.

Că aici în lumea noastră, nu-i iubire ca a Ta,
Inima e egoistă, deznădăjduit de rea!

Tot ce vrem, vrem pentru sine, o iubire egoistă,
Iar când suntem înşelaţi, inima ne este tristă.

Însă noi la rândul nostru suntem răi, nefericiţi,
Dar simţim în noi dorinţa de a fi mereu iubiţi.

O Isuse a Ta iubire, este-n veci desăvârşită,
Şi de nimeni niciodată nu poate fi răsplătită.

Ea, iubira Ta e mare, trece peste ce-i firesc,
Are har, are iertare, este dar Dumnezeiesc!

Andreica Greta
Zalau 26 04 2013

Categorii
poezii

Din tot ce am în viaţa trecătoare


Din tot ce am în viaţa trecătoare,
Din ce am adunat mereu cu drag,
Când sufletul amar mă doare,
Rănită şi călcată în picioare
Mă uit la vise adunate cum se sparg.

Nu-mi pare rău de tot ce vine
Şi este îngăduit din cer de sus,
Însă sunt copleşită de ruşine
De slăbiciunea ce e-n mine
Şi-n plâns mă tânguiesc nespus!

Sunt multe temeri, multe lupte,
E mult firesc în a mea viaţă,
Sunt legături ce nu sunt rupte,
Mai sunt de cucerit redute…
Sunt temeri ce îmi râd în faţă!

Vise şi strădanii deopotrivă
Se amestecă, se îmbrăţişează
Şi nu mai ştiu cât mers-am în derivă
Când vântul statu-mi-a înpotrivă,
O Doamne, ţine-mi conştiinţa trează!

Să nu mă înşel crezând că-s bine
Când Tu eşti sfânt, curat şi drept,
Ajută-mă să nu-ţi aduc ruşine,
Ci cercetându-mă adânc pe mine…
După Cuvântul Sfânt viaţa să-mi îndrept.

Greta Andreica
25 aprilie 2013

Categorii
poezii

Trezirea a venit!

Pentru soţul meu Arghil, la ceas aniversar

Chemare sfântă spre lucrare
Venită de la Dumnezeu de sus,
Trimisă pentru omul cel din vale
Să calce doar în urma lui Isus.

Vorbind în limbi necunoscute
Şi-n toate dialectele de pe pământ
Vedenii despre lucruri neştiute
Chemat spre profeţie şi Cuvânt.

Dar viaţa, lumea, rupt-a părtăşia
Cu Dumnezeul viu şi Preaînalt,
Iar omul aţipit, tărit-a letargia,
În care sufletele amar se zbat.

Fire rebelă şi indiferentă…
Umblând după imagini şi năluci,
Dar când nevoia s-a impus stringentă
Trezirea a venit pe loc atunci.

Şi omul cel condus de fire
Ambiţii şi a veacului putere…
A experimentat în zbatere trezire
Când fost-a cercetat din înalte Sfere.

Putere mare , har din cer
Şi ungere ce adesea mă-nfioară,
S-a coborât în omul cel rebel
Trezit din somn a doua oară.

Avut-a ungere din tinereţe
Chemat să fie gura Celui Viu
Trănid însă în valea cu tristeţe
Trezirea a venit acuma mai târziu.

O ungere ce doar din cer coboară
Umplut-a fiinţa omului de lut
Şi ca trezit din somn a doua oară
Din Dumnezeu în rugă-şi face scut.

Îţi mulţumesc Părinte al îndurării
Că foloseşti metode dure uneori,
Dar pradă nu ne laşi pierzării
Ci ne ridici să te întâlnim pe nori.

Greta Andreica
20 Aprilie 2013

Categorii
poezii

Cerul pare de aramă

Doamne cum să pot acuma
Să mă mai ridic de jos?
Că înteţită e furtuna
Ploaia mă loveşte-ntr-una
Şi e vânt vijelios!

Cerul pare de aramă,
E tăcere de mormânt!
Copleşită stau la vamă,
De greşale să dau seamă
Până nu intru-n pământ.

Ostenită de alergare
Vreau să capăt adăpost.
Am crezut că sunt mai tare
Însă azi, în încercare
Mă confrunt cu al vieţii rost.

M-am silit ca să fiu bună
Să te laud Doamne sfinte
Ca să am şi eu cunună
Când ne-om strânge împreună
Sus în cerul Tău Părinte.

Dar în marea zvârcolire
Când am fost cumplit lovită,
Eu credeam că îmi eşti Mire,
Că sunt roabă din iubire
Dar… căzut-am în ispită.

Am crezut că sunt cu Tine
şi că merg spre plai ceresc,
Însă când mă uit mai bine
Văd cât rău mai este-n mine
Şi în plâns mă pocăiesc.

Cât de slabă, cât de ternă
Fost-a viaţa mea aici…
Stând pe-a îndoieli pernă
am uitat că sunt eternă…
Doar tu poţi să mă ridici

Uită-te cu bunătate
Către mine acum Părinte
Iartă orice nedreptate
Spală-mă Tu de păcate
Mă transformă Doamne sfinte!

Greta Andreica
17 04 2013

Categorii
poezii

Te-am căutat


Te-am căutat pe drumuri cu multe lungi suspine
dar în tăcerea nopţii tu, mi-ai răspuns din mine!

S-a liniştit pe dată furtuna….. din iubire
adânc sădit în mine Tu-mi dai doar fericire.

Şi crengi şi frunze moarte aduse de furtună
Dispar se duc în ceaţă iar zorile se adună.

Mă urc prin duzii vremii să te zăresc mai bine
Iar Tu nemărginirea mă strigi din nou din mine!

Cu luna pe un umăr cu stele mii în plete
Ridic spre Tine ochii…Lumina-Ţi să-i desfete.

Şi curge Harul Slavei în fiinţa mea plăpândă
Dispar pe dată demoni ce stau tăcuţi la pândă.

Se umple universul de sfântă armonie
tristeţi se duc în ceaţă iar Dragostea reînvie!

Amin
Greta Andreica 16 aprilie 2013

Categorii
poezii

Pe drumuri neumblate


Pe drumuri neumblate
Cu spaime fără număr
Înaintez prin ceaţă
purtând poveri pe umăr.
Mi-e grea povara vieţii
ce apasă tumultos…
şi port un jug pe cale
urmându-l Hristos.
Venind din depărtare
soli înarmaţi de luptă,
m-au cucerit se pare
în asalt, ca pe-o redută!
Rănită, sfârtecată,
şi sîngerând în mers…
mă-ncred în Cel ce este
Stăpân în univers!
Chiar dacă-s încercată
şi multe nu înţeleg
mă plec cu umilinţă
şi voia Lui aleg!

Categorii
poezii

Albi şi negri deopotrivă


Când Dumnezeu creat-a omul
S-a bucurat de ce-a făcut,
Când a unit atomul cu atomul
S-a întrupat pe Sine în lut.

Şi albi şi negri deopotrivă,
Avem în noi din codul cel divin.
Dorinţa după cer, din El derivă,
A pus în noi din harul Său divin.

Şi ne iubeşte fără diferenţe,
Români, chinezi sau africani,
A pus în noi dumnezeieşti potenţe,
Arabi, ţigani, americani.

Ne vrea pe toţi în slava slavei Sale!
O dragoste imensă a dovedit,
Când a întocmit tot planul de lucrare
Şi Fiul pentru omenire şi-a jertfit.

Doar noi ne diferenţiem pe clase,
Pe intelect, cultură, bani.
Adevărat, suntem de diferite rase,
Dar toţi, ne tragem din Adam.

Suntem chemaţi la dragostea Agape
De Dumnezeul care ne-a creat,
Prin dragoste, de moarte să ne scape,
Să ascultăm dumnezeiescul Sfat!

Greta Andreica
05 Aprilie 2013

Categorii
poezii

Te chem durerea să mi-o vezi


Mă zbat între viaţă şi moarte
Între două lumi, alăturate, paralele,
Iar gânduri se frământă a mă împarte,
Să nu-mi continui drumul către stele.

Cu frământări, cu pofte, cu strădanii,
Mergând spre Infinit… şovăitor,
Pe drum de stele, printre lungi jelanii,
Port chipul Tău şi frica să nu mor.

Însingurată în mijlocul mulţimii,
Îmi strâng iubirile la subsioară…
Aud bătaia caldă, în tăcerea humii,
Şi tot lăuntru începe să mă doară.

Iar vântul bate, marea se înfioară
Şi valuri uriaşe se lovesc de ţărm,
Mă cuibăresc cu spaimă, a câta oară?
Şi Te aştept să-mi dai un nou îndemn.

Cu praf de lună pe obrajii umezi…
În tremur tainic şi nepământean,
Te chem să vii… şi să lucrezi…
Că timpul trece, iar eu mor cu fiecare an.

Greta Andreica
Zalau 04 aprilie 2013

Categorii
poezii

O, Africa!

Am scris aceste versuri marcată de slujirea dragii noastre surorii, Silvia Leigh, misionară în Nigeria.


Când sfinţi se vor strânge-n sărbătoare
Uniţi la al sfârşitului festin,
Răsplată când lua-va fiecare
Ce a răzbit cumplita încercare
Vei mulţumi că ai călcat pământ străin.

O, Africa, cu taine şi mistere!
Văzută-ai fost în lung şi-n lat,
De Duhul Sfânt venit din alte sfere
Care a trimis misionari prin ere
La mântuire atunci când te-a chemat.

Acum în vremea asta, vremea noastră,
Când Mirele e gata ca să vină…
În Africa, jos pe planeta albastră,
Trăieşte o misionară albă de a noastră,
Ce printre negrii a adus Lumină.

Plecată de acasă… din iubire,
Urmând bărbatul care l-a iubit
Căutând aici umana fericire…
Într-o zi chiar Domnul i-a vorbit
Şi a venit atunci la mântuire.

S-au frânt şi doruri ce-au murit tăcute
Purtate în simţirea omului de lut
Toate acestea au rămas pierdute
Cu frământări ce nu mai sunt ştiute
Şi răni care amarnic au durut!

Trăind pentru a Regelui lucrare
Având o ungere din mâna Sa,
Păşeşte peste orice încercare
Tu sora mea, şi ai încredinţare
Că nicidecum El nu te va lăsa!

În ajutor îţi vine în orice vreme
Păşeşete ca un Rege-n faţa ta
El e deschizător de drumuri, nu te teme
Chiar dacă e furtună, marea geme,
Tu crede doar , iar Domnul v-a lupta!

Greta Andreica
2 Aprilie 2013

Am scris aceste versuri marcată de slujirea dragii noastre surorii, Silvia Leigh, misionară în Nigeria.