Categorii
poezii

O mâna de țarâna


Cu pumni stranși, venim in lume
Iar cat trăim tot adunam
Dar intr-o zi vedem că-s spume
Avere, case, sau…. renume
Răman aici iar noi plecam!

O mana de țărâna umblatoare
Plina cu vise, doruri, nazuințe
Cu inima ce ades ne doare,
Iar cand suntem la stamtorare
Vedem a noastre neputinte.

Ăsta e omul, o parere!
O umbra ce se duce intr-o clipa
E nerv, vointa, e durere,
Dragoste, blandete si putere,
O mana stransa, sau…risipa.

Ne credem veșnici pentru o clipa,
Ne pare ca suntem nemuritori
Insa cand vine vre-o risipa,
Cand tot ce avem se duce-n pripa
Vedem ca suntem trecatori.

Ne framantam degeaba ca o umbra
Tot adunam la lucruri fara rost
In boala insa zarea-i sumbra,
Iar cand vedem a morții umbră
Ne înfioram ca un soldat în post.

Dar sufletul e veșnic, el traiește,
E mai presus de carnea pieritoare
El catre veșnicie ades privește
Prin Duhul adesea ne trezeste
Sa nu ne limităm la viața trecatoare!

Greta Andreica
24 Mai 2013

Categorii
poezii

Ma arde dorul dupa Tine


Mă arde dorul dupa Tine,
îmi frige inima din piept
şi nu mai ştiu ce-i rău sau bine
dispreţuind orice ruşine
la mal de vreme Te aştept.

Când frunze moarte se perindă
spunând că a murit al dragostei ecou,
Eu nu las deznădejdea să mă prindă
nici frica inima să mi-o cuprindă
ci Te aştept al inimii Erou.

Se zbate marea înfuriată,
Valuri vin să rupă încredinţarea…
să nu mai cred ca altădată
iar deznădejdea se arată
şi înceţoşată-mi pare zarea.

Dar dintre flori si dintre oameni
Te aștept al dragostei Erou.
Cu nimeni altul nu Te asemeni
Cand bucurie adanc Tu semeni
Eu Te aștept sa vii din nou!

Și cred in asta cu tarie
Ca dragostea mi Te-a adus…
M-am daruit pe veci doar Tie
Am sa Te aștept o veșnicie
Ca Te iubesc Isus nespus!

Greta Andreica
16 mai 2013

Categorii
poezii

Te simti murdar și obosit


Te simţi murdar şi obosit
În lupta ta cea ternă,
Păcatele te-au copleşit
Iar duhul ţie secătuit
Pe zilnica ta pernă.

Ai vrea să urci spre culmi de har
Pe drum către lumină,
Dar totul parcă e-n zadar
Şi te confrunţi cu atât amar…
Te simţi murdar şi plin de vină!

Când vine testul de credinţă
Te înfiori în duhul tău,
Doreşti ca să ai biruinţă
Însă eşti strâns în neputinţă
Te simţi îmfrânt şi-ţi pare rău.

Aceasta este lupta noastra
Ca sa putem fi transformati,
Ca să plutim spre zarea albastra
Mai sus de lumea cea sihastra
La Dumnezeu sa fim înaltati.

Nu este simplu, este lupta,
E zbatere si zvarcolire aicea jos,
Cand carnea in bucati e rupta
Doar Duhul Sfant in duh ajuta
Sa poți fi transformat in chipul lui Hristos.

De aceia astazi te ridica
Sa nu ramai in lume jos,
Vino la cruce fara frica
Și la piciorul ei abdica,
Sa nu te pierzi de Domnul nost Hristos.

Ca zilele se scurg în pripă
Şi ani trec şi trec pe rând
Să nu mai faci de har risipă
Te ascunde sub a Domnului aripă
Și te caiește-n duh plangand.

Atata Har mai curge înca
Pentru orice suflet pe pamant
Isus Hristos, eterna Stanca
Mai cheama-n dragostea-I adânca,
Sa ne smerim sub sfant Cuvant!

Greta Andreica
15 05 2013

Categorii
poezii

Eu caut drumul vesniciei


Cu luna pe umar, cu stele în plete,
Alerg spre infinit staruitor,
Cand zorii vin sa ma desfete
Sa nu ma mistuiesc de dor.
Umbland pe calea pribegiei
Cu pumnii stransi, cu pas domol,
Eu caut drumul vesniciei
Chiar de pasesc adesea-n gol.
Cu framantari, cu temeri, cu dorinte,
Inaintez, ades sovaitor..

imi strang iubirile la subsioara

Sa nu ma mistuiesc de dor.
Dar lupta e acerba, cu durere,
E renuntare adesea si cainta,
Nadajduind privesc spre zări albastre
Sa vina  mult dorita biruința!
Când trupu acesta liber de pacate
Si ridicat din moarte pe vecie,
Putea-va slava cerului sa o arate
Si o neprihanire sfanta,vie!

Greta Andreica
14 Mai 2013

Categorii
poezii

Noaptea o simt la cingatoare


A-nceput sa vina seara racoroasa
Iar umbre lungi incet au coborat
Cand ma-ndreptam pe drumul catre casa
uitand de ziua cea frumoasa
Deodata soarele a rasarit!

Dar cum se poate oare asta
E o minune, un mister?
Cand eu ma obisnuisem cu napasta
Neașteptand nimic in noaptea asta
Deodata soarele a stralucit pe cer

Ma uit cu teama… cu uimire
Am frunze vestede in glas
Lacrimele curg de-avalma in neștire
Sunt copleșita de iubire
Si inmarmurit e al meu pas

Privesc la soare, straluceste!
Si deodata ma trezesc
Cu raza lui ma incalzeste
Si tainic, dulce imi sopteste
Sa cred in el sa ma-ncalzesc.

Dar cum se poate asta oare,
Cum sa ma intorc din nou in zi?
Desi-i frumos si e splendoare
Noaptea o simt la cingatoare
e rece… si nu o pot opri.

Aleg sa ma opresc in pripa
Si sa privesc buimaca-n jur
Ziua si noaptea se intalnesc o clipa
Si fâlfâie a dragostei aripa
Iar eu pasesc afara din obscur.

Tu soare drag cu roua-n plete
Te astept de-o viata sa apari
Sa te privesc pe îndelete
Lumina ta sa ma desfete
Sa ne plimbam ca doi hoinari.

Si uit o clipa de innoptare,
Traiesc aceste zori tarzii
Dar cand iubesc mai cu ardoare…
Noaptea o simt la cingatoare
Si stiu ca deodata va veni

Greta Andreica
Zalau
13 o5 2013