Categorii
poezii

Ma doare….

Ma doare vorba nerostita….
Si gandul din al mintii geam
Ma arde clipa netraita
si dragostea neampartasita
Pe care asa de mult… o asteptam!

Am asteptat ca niciodata
Un soare cald sa ma desfete,
Cu surle si cu trambite anuntata
O dragoste imensa, adevarata,
Dar… m-am izbit de un perete.

Da, am gresit si stiu prea bine
Cand m-am lasat de vis purtata,
Cand am crezut deplin in tine
In vorbe care-mi faceau bine
Cand promiteai o dragoste adevarata.

Indiferenta ta amarnic ma raneste,
Ma doare fiecare gest in pripa…
Iar daca aiciea totul se plateste
Durerea ma-insuruba ca un cleste
Cand vad ca tot ce fac e doar risipa.

As vrea sa smulg durerea ce ma arde,
ce rascoleste tot launtrul meu
Dar totul in tacere cade
cand umbra indoielii alaturi sade
Iar nepasarea-ti ma raneste greu!

01 iul 2013

Categorii
poezii

O ultima nadejde

O ultima nadejde

Ma uit la biata inima-mi pustie,
Ce aduna doar tristete si amar,
Dar care asa legata e de glie
Si vad doar zbatere si lupta in zadar.

Am vrut sa strang naluca fericiri
O clipa doar s-o tin la piept,
Dar s-a facut tarziu in largul firii
Si nu mai stiu si nu mai pot s-astept.

E seara, e racoare si e ceata,
Si bate vantul, e pustiu pe stanca,
O clipa doar a mai ramas din viata,
Iar tulburarea-n pieptu-mi e adanca.

cad frunzele nadejdii-n jur mereu,
Sunt galbene, lipsite de viata,
Iar drumul este abrupt si greu….
Si-n jur e frig si ploua… si e ceata!

Chiar daca tot in jurul meu se surpa,
Chiar daca totul este ne-mplinire….
O ultima nadejde, cea din urma,
Ma indeamna sa alerg catre iubire.

Greta Andreica
18 oct.2013

Categorii
poezii

Traire

Nu stiu, de sunt,de exist,
de respir….
Doar durerea-i stapana
troneaza!
Mintea alearga…e treaza?

 
E doar lumina ce ramane,
cand totul trece
cazand… in abis.
Vantul aduce frunze vestede-n carare,
si prin ceata serii,
un licare de lumina apare.
Striga tacerea cu glas de durere
si cheama iubirea apusa,
zdrobita…distrusa.
Doar clopote mai bat in surdina,
un greier mai canta…
un fosnet…

tresare dorinta

fierbinte si

….mare
dar…totu-i parere
iar apoi linistea se asterne
noaptea-i stapana

17 10 2013 Greta Andreica

Categorii
cugetare

Un vartej de simtaminte

 

Facem parte din universul acesta, suntem  materie si suflet, legati prin tesaturi nevazute de tot ce ne inconjoara.

Purtam in trupul nostru amprenta astrala uneori devenita poate prea evidenta.
Anotimpurile ne influenteaza, ne dau o anumita stare de spirit.

Traim aici un timp asa de limitat si totusi ne credem nemuritori!

Uitam prea adesea ca toti suntem din aceiasi materie…in care Dumnezeu a pus duh de viata. Uitam ca suntem trecatori, atat de trecatori!

Sa invatam sa ne pretuim unii pe altii