Ma doare vorba nerostita…. Si gandul din al mintii geam Ma arde clipa netraita si dragostea neampartasita Pe care asa de mult… o asteptam! Am asteptat ca niciodata Un soare cald sa ma desfete, Cu surle si cu trambite anuntata O dragoste imensa, adevarata, Dar… m-am izbit de un perete. Da, am gresit si stiu…
O ultima nadejde Ma uit la biata inima-mi pustie, Ce aduna doar tristete si amar, Dar care asa legata e de glie Si vad doar zbatere si lupta in zadar. Am vrut sa strang naluca fericiri O clipa doar s-o tin la piept, Dar s-a facut tarziu in largul firii Si nu mai stiu si…
Nu stiu, de sunt,de exist, de respir…. Doar durerea-i stapana troneaza! Mintea alearga…e treaza? E doar lumina ce ramane, cand totul trece cazand… in abis. Vantul aduce frunze vestede-n carare, si prin ceata serii, un licare de lumina apare. Striga tacerea cu glas de durere si cheama iubirea apusa, zdrobita…distrusa. Doar clopote mai bat…
Facem parte din universul acesta, suntem materie si suflet, legati prin tesaturi nevazute de tot ce ne inconjoara. Purtam in trupul nostru amprenta astrala uneori devenita poate prea evidenta. Anotimpurile ne influenteaza, ne dau o anumita stare de spirit. Traim aici un timp asa de limitat si totusi ne credem nemuritori! Uitam prea adesea…
