Lună: noiembrie 2016

Categorii
poezii

Timpul nu se oprește-n loc!

Timpul nu se oprește în loc,
Pleacă mai departe,
Iți doresc să ai noroc,
Doar de bine să ai parte.
Iți doresc să fii bogată,
Plină doar de roduri sfinte,
Tu ai o chemare aleasă,
Să n-o vinzi nicicând pe linte.
Domnul te-a ales pe tine
Mesager pe acest pământ
Te cunoaște cel mai bine
In trăire și-n cuvânt!
Fericirea aici e haltă,
Nu știi de-o întâlnești vreodată.
Dar la Isus afli sigur
Fericirea adevarată!
Nimeni în această lume
Nu te va iubi la fel
Cum o face Domnul Slavei
El Isus Emanuel!
Azi, la o bornă a vieții tale
Oprește-te! fa cum știi,
Dar ascultă iarași glasul
Celui Sfânt din veșnicii!

11.11 2016 Pentru scumpa mea fica Ioana
Greta Andreica

Categorii
poezii

Tainic zbor

Purtând mereu nădejdi la subsioară
Luptând să învigi o teamă care doare,
Înveți din nou oare a câta oară?
Că ce iubești avid, în taină zboară!
Iar bucuria este … trecătoare.

Și dacă azi te simți înstrăinată,
Iar dorul după locul tău te doare
Să știi că nicăieri și niciodată
Nu ești cu tine insuți împăcată,
Viața aici, e dureros de trecătoare.

Copilele-ți sunt mari, ești împăcată
Doar le privești cu drag, întrebătoare
Și parcă mai avid ca niciodată
le strângi la piept înfrigurată,
Știind ca este vremea lor să zboare.

Un zbor senin si multă fericire
Le spui din prag cu fața înlăcrimată
Apoi le însoțesti cu-a ta privire
Le porți în suflet și-n gadire
Rugându-te să aibă viață minunată.

Iar viața trece merge mai departe
Și simți mereu urmează un tainic zbor
Spre țara unde nu mai este moarte
Unde nimic nu ne va mai desparte
Aicea însă totu-i dureros de trecator.

06 nov. 2016 Greta Andreica.

Pentru Sofia.

 

 

Categorii
poezii

Nu te bucura de mine

Nu te bucura* de mine, vrăjmaşă, căci, chiar dacă am căzut**, mă voi scula iarăşi, chiar dacă stau în întuneric, totuşi Domnul este Lumina mea!
( Mica 7. 8)

Nu te bucura acum vrașmașă,
Chiar de în întuneric astăzi sunt.
Nu imbraca a batjocuri camașă
Chiar de sunt murdară toată cu pământ.

Adevarat, eu stau în noapte,
Și-n întuneric sânt ascunsa,
Ajung până la mine șoapte
În bezna neagră nepătrunsă.

Că râzi de mine-n gura mare
Și spui la toți că sunt căzută,
Că am clacat în încercare,
Tu spui că aș fi… chiar pierdută.

Chiar de-am căzut în încercare
Și starea mea e una rea,
Domnul mă va pune în picioare
El iarași mă va ridica!

De aici din groapa asta neagră,
Din starea de întuneric grea,
Spun să o știe lumea întreagă,
Doar Domnul e lumina mea!

Greta Andreica 03 nov 2016

 

Categorii
poezii

Un singur popas

Între viață și moarte e doar un popas,
Ispită luptă e tot ce-a rămas.
Dorința e rupta și zace în ungher
Mă arde durerea și nu pot să sper.
Până la lacrimi mă mistuie dorul
Credinta-i chircita si frant este zborul.
S-au rupt în bucăți nădejdi și speranțe
S-au spart în adânc siguranțe.
Nu e nimic concret și știut…
Dar inima simte visul durut,
E rana ce curge și doare cumplit
E dorul zdrobit, de moarte lovit,
E aripa ruptă ce atârnă hidos
Speranța chircită în colț dureros
E focul aprins în oasele mele
Ce frange orice zbor către stele.
Lupta e grea mă stoarce cumplit
Si văd dureros ce mult am greșit.
Iar rana din piept mă arde mereu
Suspina-n adanc sufletul meu.
Amestec ciudat de ceresc și de tină
Aștept în tăcere să curgă lumina.

Greta Andreica. 02 nov. 2016