Aș vrea să urlu cum mă doare
Când văd c-am coborât așa de jos,
Spuneai că drumul meu va fi în vale
Că va fi greu și dureros de alunecos.
Dar cum să-mi pot imagina Stăpâne
Când sufletu-mi cânta cu îngerii cântări,
Când stăteam nopțile în rugăciune
Că voi străbate întunecoase zări?
Când iți spuneam în Duh cu detașare
Că gata sunt să plătesc prețul eu,
Nu știam ce mult voi coborâ în vale
Nici că locul e așa întunecos și greu!
Am înțeles doar mai târziu că drumul
În vale este strâmt, îngust , alunecos,
Că pleacă toți de lângă tine câte unul,
Că singurul care te însoțește e Hristos.
Că frații și prietenii te părăsesc în grabă
Că uită despre cele scrise în Sfânta Carte
Că nimeni, nimeni nu te mai întreabă
Și cine are timp pentru a mai arde?
Am înteles târziu aici în neagra vale
Că singur Dumnezeu rămâne credincios
Că omul e cumplit de schimbător pe cale
Că singurul căruia-i pasă e Hristos!
Greta Andreica 21 03 2017
