Ai plecat mămucă dintre noi
Să te odihnești de alergare,
Cand privesc acuma înapoi
Anii tăi cei nouăzeci și doi
Au trecut ca fulgul dus în zare.
Douzeci și cinci de nepoți
Ai purtat mereu în rugăciune
Ziua ai ținut-o minte pentru toți
Ca în braț de rugăciune să ii porți
Pentru fiecare aveai numai vorbe bune.
Te rugai mereu cu stăruință
Zilnic dupa nume ne-amintea-i
Pentru toți cereai mereu credinta
Sa traim in sfanta pocainta
Asta tu mamuca te rugai.
Cand veneam sa te vedem mamucă
Pană la poartă tu ne conduceai
Ne întreba-i de viață și de muncă
Ruga ta sperai să ne ajungă
Si de lacrimi ochii iți ștergeai.
Au urmat cei douăzeci și patru
Strănepoți pe care i-ai iubit
Tu traiai de dragul nostru
Astăzi ai plecat spre ceru albastru
Să întalnești pe cel ce l-ai slujit
De acum rămane amintirea
Faptelor pe care le-ai făcut
Ne rămane-n gand trăirea
Vorbele slujirea dăruirea
Timpului pe care l-ai avut.
Ne luam acum la revedere
Cinci copii și cinci adăugați
Zbor plăcut spre nalte sfere
Unde nu mai este chin durere
Unde se odihnesc cei binecuvantați.
amin Greta Andreica
17.03 2018
