Ferestre în cer
Când necredința zid i-și face,
Nu vezi puterea cea din înălțimi!
Ce munții în două îi desface,
Aduce mir, viață, pace,
Smulgãnd din rădăcină spini.
Ea, necredința este bolovanul
Ce împiedică să vezi minunea,
Aduce îndoială cu arcanul,
În suflet își descarcă întreg noianul,
Și nu mai vezi decât genunea.
Respinge îndoiala ce te încearcă!
E viermele ce roade neîncetat,
Ce-n întuneric mintea ți -o încarcă
Și de putere de dezbracă
Ca să rămâi căzut și în păcat.
Nu te uita in jur la ce se vede,
La pumnul de făină ce-l mai ai
Taina stă în puterea de a crede
În împlinirea care va precede.
Afirm-o din ‘nainte prin viu grai!
El, Elohim! Un Dumnezeu puternic!
Ce marea o preface-n drum,
Răspunde celui ce e cucernic,
Îl curățã, îl face vrednic,
Iar ea, povara, o transformă-n scrum.
Ferestre în cer El poate face,
De crezi puternic, crezi cu foc!
Marea în două o desface,
Furtuna se oprește, tace!
Iar boala, moartea, fug pe loc.
Increde-te in Dumnezeul ce veghează
Este iubirea absolută pe vecii
Urechea Lui aude, te înseninează,
Te încinge cu credință vie, trează,
Vei birui prin ea, așa să știi!
El, Elohim! Un Dumnezeu puternic!
Ce marea o preface-n drum,
Așteaptă doar să crezi, să fii statornic
Căci El e viu măreț și vrednic,
Iar ea, povara, o transformă-n scrum.