Lună: octombrie 2023

Pe drumul ce urca agale,
Către mărețul infinit,
Pășeam cu sârg printre rafale
Știind că sunt de El iubit.
Luptam cu drag pentru oricine,
Să sprijin, să-ajut, să leg,
Să șterg în jurul meu suspine,
Pe cel sărman să-l înțeleg.
Dar pietrele cădeau la vale
Lovind în carnea mea de om,
Durerea, era dură, mare,
Iar eu eram… un biet atom!
Rostogolirea a venit deodată,
Și m-am văzut printre ruine
Cu fața toată însângerată.
Trântit pe jos, în mâini haine.
Acolo jos, în praf și zgură,
Mă întrebam plin de căință,
De ce-s privit cu atâta ură?
Unde sunt frații de credință?
Nu s-a aplecat spre mine nimeni
Să mă ridice din cădere,
Erau în jur atâția oameni
Dar toți cuprinși de a lor vrere.
S-a aplecat din nou Stăpânul!
El, cel îmbătrânit de zile,
Cu mana Lui, mi-a scris destinul,
M-a ridicat iar din pieire!
Că nu e nimenea pe lume,
Ca El de bun, de iertãtor,
Orice aș face, orice aș spune,
Sunt copleșit, rămân dator.
Uimit de dragostea-i deplină,
Ce nu renunță niciodată!
El șterge, iartă orice vină,
Că este Dumnezeu și Tată!

30.10.2023

Azi plâng a înserare și a toamnă,
Cu glas de ploaie înspre asfințit.
Iar vremea care trece, marea doamnă…
Zidește in juru-mi pietre de granit.

Și merg agale în plină înserare
În timp ce frunze cad peste poteci,
Iar razele târzii aduc culoare
Și-mi luminează ființa pentru veci.

El, timpul, își deapănă firul,
Trecerea lui prin mine-i schimbare,
Îndreaptă și așează, continuă șirul,
Toamna vieții modelează și doare!

Dar nu durerea care-i trecătoare,
Va fi un etalon in viața mea….
Nici rana care sângeră și doare,
Ori apăsarea care-i tot mai grea.

Ci drumul mi-e urcuș spre biruință
Pe căi de stele înspre răsărit
Ca sa ajung de fi-va cu putință
La dreapta Celui care este Infinit!

La mulți ani Beniamin!

În viață pe a ta cărare,
Eu îți doresc să-ți fie drumul lin
Cu sănătate și intelepciune
Fii binecuvântat Beniamin!

Să te ocrotească Îngerii în viață,
Urcușul să îți fie protejat,
In fiecare ceas de dimineață
Beniamin, fii binecuvântat!

Parte să ai de fericire
Și de părinții tăi să fii iubit
Să fii ferit de boli și de necazuri
În viață fii de Domnul ocrotit!

25 Oct. 2023.

Plâng stele pe întregul pământ
Și picuri de rouă in iarbă căzând,.
Durerile atârnă ca liliecii de noi
Și curg stihii, bat vânturi și ploi.
Obuze și bombe aduc moarte și-n gând,
Ne sfârtecăm pentru un pumn de pământ!
Scotocim in jur, cu sete avid,
Căutând împlinire în frenetic colind.
Dar ne întoarcem mai goi, mai săraci,
Deși avem flori și fluturi și maci.
Că golul imens ce este în noi,
Rămâne acolo prin vânturi și ploi!
Doar Dumnezeu ne poate împlini
Și sufletul nostru a-l liniști.
Nimic de sub soare nu este ca El
Ocean de iubire, de pace, de cer.
Opriți măcelul ce aduce doar ură!
Toți avem loc pe pământ, în natură!
Să trăim toți în pace al vieții mister
Că avem doar o singură viață sub cer.

Greta Andreica, Bedford. 23. Oct.2023

Mă uit în jur la toate ce se schimbă,
A dispărut iubirea cea dintâi,
Indiferența e stăpână în jur se plimbă,
Atâta judecată stă în limbă,
Dreptatea ce se face adesea este strâmbă
Și mă întreb de mai avem un căpătâi?

Privirea către lume e intensă
Suntem legați de ce e pământesc,
Ceața este din ce, în ce, mai densă,
Gândirea este jos, ba uneori perversă,
Prinși de cotidian în a lui lesă,
Ne depărtăm de ce este ceresc!

Am început să semănăm cu lumea,
Cu greu mai poți să faci deosebirea,
Averi, poziții, ranguri, se caută anume,
Certuri, judecăți, invidii, râs și glume,
Interese ascunse, ponegriri, cutume
Uitată e jertfirea, cumpătarea și iubirea.

Tu, Doamne, Dumnezeu slăvit și mare,
Ne vrei statornici in trăire și cuvânt.
Să ardem pentru Tine și a Ta lucrare,
Totală dăruire, desăvârșită ascultare,
Predat deplin să fie fiecare
Trăind precum Hristos, curat și sfânt!

Ne vrei smeriți, ascultători în toate
Tu Rege, Domn în viață să ne fii
Să nu ne zbatem să avem dreptate
Să facem tot ce se mai poate
Să câștigăm un suflet de la moarte
Că însuti Tu în mâna Ta ne ții!

Trezirea se impune, este necesară,
Prioritatea întâi, Împărăția cea din cer!
Trezirea! Ne mai zăboviți că este seara!
De nu să știți rămâne-vom afară,
Cine nu se pocăiește o să piară,
Nu există altă cale, cei păcătoși cu toții pier!

Pictură și versuri: Greta A. Bedford Anglia

Prin Har mă înalț spre Dumnezeu
Din starea de cădere în grea
Că știu că El mereu, mereu,
M-a sprijinit prin orice greu
Și nicidecum nu m-ar lăsa.

Am fost la porci crezând că-i drept
Să caut roșcove in zare,
Când m-am văzut cu răni în piept
Am înțeles că-i înțelept
Să mă întorc din a mea cale.

Iertare Lui să-i cer plângând
Pentru o rătăcire cruntă,
Că nicăieri pe acest pământ
Ne e ca pe al Său braț sfânt
Doar El mă iartă, mă ascultă.

Când m-a văzut că vin acasă,
Spre mine El a alergat,
Mi-a pus inel, m-a pus la masă,
Mi-a dat mantia de mătase,
Vițelul îngrășat mi l-a tăiat.

El m-a iertat de ce-am făcut
Și nici nu mi-a adus aminte,
Că am fost rău, că-am căzut,
Că am cheltuit tot ce-am avut
Mi-a dovedit că mi-e in Părinte.

Acum mă întorc spre tine frate
Ce stai ursuz și mă privești suspect.
Tu ai fost la El acasă, ai de toate,
Averea Lui no poți socoate
De ce lași ură in al tău piept?

Aștept iubire de la tine,
Să mă îmbrățișezi cu drag
Avem același Tată și nu-i bine
Să nu te bucuri pentru mine
Când Tatăl m-a întâmpinat pe prag.

Ai har și bogății depline
Ai ungere de sus, iertare,
Oare nu-i drept și se cuvine
Să ai iertare sfântă în tine
Să ierți și să iubești pe fiecare?

***

Dragi frați fiți vegheatori pe cale
De nu iertam n-om fi iertați.
Când unul care jos in vale
Nu-l ocoli cu a ta cărare
Hristos a poruncit iubire între frați.

Să ținem sus Cuvântul vieții,
Să ridicăm pe cel căzut!
Că doar așa în zorii dimineții
V-om intra pe porțile Cetății
Iertând, iubind, cum Domnul a făcu

03 10 ’23 versuri: Greta Andreica,

pictură: Alexandra Andreica