La răscruce de vreme, în mersul grăbit
Cu pași cadențați de apăsarea ce doare,
Ridic ochii spre cer, spre divin, spre zenit,
Mai cer timp printre oameni sub soare.
Doare cumplit aripa ce atârnă greoi
Și gânduri ca păsări, mă înconjoară,
Carnea zdrobită tresare, nu dau înapoi,
Isus prin Duhul sfant mă împresoară.
Sunt temeri, speranțe, dureri ce mă strâng
Aș vrea pe aripa credinței să zbor
Regretul că prea puțin am făcut e adânc,
Neveghere, timp risipit, căderil care dor.
Am iubit prea puțin, n-am jertfit indeajuns
In mersul cel tern printre oameni,
Adânci remușcări m-au pătruns,
Am rodit prea puțin aici printre semeni.
M-a orbit sclipirea lumii în mers
M-au rănit oameni, atitudini, cuvinte,
Strig catre Tatăl prin viața prin vers,
Să pot să albesc a mele veșminte.
Prin Duh mă ridic deasupra dureri,
Ce cântă dansează în carnea-mi de om
Aleg ca să iert, să iubesc, în pragu înserării
Să pot să ajung lângă Marele Domn.
Greta And.
