Bilanț de an
Se duce anul vechi cu-a lui poveste,
Dureri trăite și-mpliniri se duc cu el…
Există însă o evidență-n lumi celeste
Și tot ce-am făcut, scris acolo este,
Căci pentru toate seamă vom da-n cer.
Când cântărești în taină anul care trece,
A zilelor șirag ce le-ai trăit în el,
Vezi timpul dăruit pentru cerescul Rege
Și cât ai fost în clocot, căldicel ori rece,
Iar socotind — din nou te simți stingher.
Atâția ani la rând promis-ai să încerci
Să fii mai bun, mai credincios, mai sfânt,
Viața-n rugăciune fierbinte s-o petreci,
Să nu mai rătăcești pe-a firii vechi poteci,
Să nu mai fii legat de-acest pământ.
Iar azi, când anul vechi e-ngropat,
În cercetare te frămânți mereu,
Lăuntrul întreg îți este tulburat
Și ce arid și bulgăros — terenul ce-ai lucrat!
A câta oară… iar suspini din greu.
E-un timp măsurat în care existăm
Ca ființe vii pe-acest pământ,
Iar anii sunt irepetabili, îi numărăm;
Vremea dăruită cu drag o savurăm,
Ne arătăm prin faptă și cuvânt.
Acum, la clipă de bilanț și-aducere-aminte,
Să ne oprim din zbucium lângă calendar,
Să cântărim și fapte, gânduri și cuvinte,
Să ne-angajăm, privind spre înainte,
Ca timpul dăruit să nu se piardă-n zadar.
Greta Andreica