Vise ucise

Unde oare sa te caut, unde te-aș putea găsi?
Printre flori și printre oameni printre galaxii.

Dau și luna la o parte sa te văd mai bine
Doar durerea îmi răspunde înfiptă adânc în mine.

Ușa a rămas deschisă e dată la o parte,
Insă mâna ce-o aștept nu mai vrea a bate.

A secat speranța ce-o țineam la subsioară
A înțeles că totu-i vis și-a plecat să moară.

Stele de sus sclipesc parcă înecate-n sânge
Ochiul e împăienjenit în tăcere plânge.

Vești învaluite-n vânt vin din zări călare
Urletul și plânsul meu e înghițit de mare.

În adânc domnește iar scâncetul de jale
Se framântă al vieții lut în chingi de disperare.

Sunt doar om nimic mai mult, plang printre suspine,
Au apus incet incet visele din mine.

Ochii in tacere-ți cer, daca Doamne este cu putință
Întinde-mi mâna Ta de Dumnezeu și salvează iar a mea ființă!

26 07 2016 Greta Andreica

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>