Categorii
meditaţii

Cât de mare este Dumnzeu pentru tine?


Dumnezeu este în cer. El este drept, puternic şi mare, nimeni nu-L întrece în măreţia Sa. Pentru tine însă El este atât cât tu Îl vezi, cât crezi în El, cât Îl laşi să se apropie de tine.
Dacă nu crezi în existenţa Sa, pe El nu-L atingi cu nimic, nu-i ştirbeşti cu nimic din autoritate, doar că împiedici lucrarea Lui în viaţa ta.
Necredinţa ta este zidul despărţitor dintre voi, ea împiedică puterea Lui Dumnezeu să lucreze în viaţa ta.
Poarta de intrare spre Dumnezeu este credinţa, ea este primordială în viața ta, prin ea ai acces în prezenţa lui Dumnezeu. „Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi lui!”(Evrei11,6) Credinţa lui Avraam a rămas o pildă prin timp: „El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu prin necredinţă, ci întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să împlinească. De aceea credinţa aceasta ia fost socotită ca neprihănire.”(Rom. 4:20-22)
Dacă încerci să rezolvi tu lucrurile când Dumnezeu îţi spune să aştepţi, asta dovedeşte lipsa credinţei tale în Dumnezeu. Este un lucru mare să rămâi bazat pe El în orice circumstanţe arătându-ți astfel loialitatea și încrederea ta în El. Dumnezeul tău este atât de mare în viaţa ta, cât îi îngădui tu să fie.
Să nu uiţi: Depinde doar de tine!

Categorii
meditaţii

Cerul, „casa noastră”

cerul

Vorbim mereu despre cer, îl punem în cântările noastre și ne gândim la el, dar nu ca la ceva imediat. Niciodată când ne gândim la cer nu zicem: „De mâine am să locuiesc acolo”. Cerul este frumos dar… este departe, sau cel puţin aşa îl percepem noi şi totuşi spunem mereu că este casa noastră că ne dorim să ajungem acolo.
Dar atunci când suntem în faţa morţii, am face orice pentru o clipă de viaţă, suntem gata să cheltuim tot ce avem să mai rămânem pe acest pământ.
Atunci vă întreb: Îl dorim noi cu adevărat sau este doar opţiunea cea mai bună pentru momentul în care vom fi siliţi să părăsim această lume?
Dacă Îl vom iubi cu tot sufletul pe Cel care este proprietarul cerului, dacă Isus va fi centrul universului nostru, dacă toată puterea și ființa noastră va fi plină de Isus, atunci cerul va fi casa noastră cu adevărat. Abia atunci îl vom iubi şi vom dori cu adevărat să ajungem acolo..
Pavel spunea: „Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig… şi nu ştiu ce să aleg. Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine;”(Filipeni 1,21-23) Vedem aici siguranţa lui Pavel, care ştia că va fi cu Isus în cer, şi asta producea bucurie şi o aşteptate înfocată a acestei întâlniri.
Când vom avea sentimente de felul acesta, atunci vom putea numi cerul „casa noastră” fără să greşim.

Categorii
poezii

Cernere

Drumul vieţii

Pacatul te cheama, te imbie,
Chemarea-i insistenta, puternica, vie,
Staruie in tine mereu si mereu,
Da-mi putere, sunt gata sa cad Domnul meu!
Firea navalnic isi cere tributul si…
Deodata incepe sa fiarba tot lutul.

Satan ranjeste hidos.
=”Haide, indrazneste”, te-mbie mieros.
-„Pacat? O minciuna, fii serios!
Toti in jurul tau traiesc asa.

Priveste atent si tu vei vedea,
Judeca singur pe cel de langa tine,
Vezi, ce face el este bine?
Daca toti in jurul tau traiesc asa,
Incearca si tu si nu vei regreta!”

Astfel te imbie mereu si mereu,
Satan cel hidos, fatarnic si rau.

Dar tu dragul meu credincios,
Ce spalat in sange esti de Hristos
Nu sta de vorba cu el, cu pacatul,
Nu-ti permite sa-i asculti uneori sfatul,
Ca fara de veste te trage in jos,
Singur te lasa si… fara Hristos!

Satan e viclean, te trage incet,
Nici nu observi cat e de siret.
Cu lucruri marunte pentru inceput,
Iti vara in suflet mai mult, tot mai mult,
Nici nu observi sarmane crestin,
Ca lumea e in tine, ca esti plin de venin.

Mormant varuit deodata ai ajuns,
Ca lumea in tine adanc a patruns,
Lucrurile lumii de tine le-ai legat,
Avere si bani, ai tot adunat.
Barfa, judecata, pe rand le-ai luat
Sarmane crestin si zici: „Sunt curat”.

Dar… tu esti sarac, gol si lipsit,
Fara Hristos mergi, tu L-ai parasit.

Trezeste-te in graba iubite crestin,
Iertare iti cere la Domnul divin.
Cand vine ispita sa muste din tine,
Tu cere la Tatal putere divina.
Lapta crestine! Ca sa biruiesti,
Pe calea credintei tu sa propasesti.

Ca sa poti biruii, armatura ti-o ia,
Armat pana-n dinti sa stai in fata sa.
De atacul viclean sa poti sa te feresti,
Ia scutul credintei ca sa biruiesti.
Cere putere sa fii victorios!
Lupta! Inainte! Te ajuta Hristos.

Scrisa in august 2001

Categorii
poezii

Chemare

aşteptare

Prietene te aştept de mult să cauţi a Mea faţă
Acum a mai trecut un an din scurta ta viaţă.
La tâmple părul ţi-a albit, a înflorit migdalul,
Eu te aştept să te întorci aşa precum tâlharul.

Că timpu-n goană a trecut tot  căutând iubirea,
Ai vrut să afli al vieţi rost, sa afli fericirea
Dar timpul a trecut în van, iar azi la bătrâneţe
Ai strâns doar amintiri ce dor şi bucurii răzleţe.

Când ai crezut că o deţii, la fel ca o nălucă
Iubirea-n vânt s-a risipit şi cine s-o ajungă?
Te uiţi în urma ta pe drum, tristeţea te apasă
Şi vezi că viaţa a trecut… puterile te lasă

Se apropie cu pas grăbit o bornă de hotar
Prietene ai să înghiţi al morţii amar pahar
Cât încă poţi să mai păşeşti, cât încă ai viaţă.
Din nou te chem, să vii să cauţi a Mea faţă.

Am pregătit în ceruri sus un loc şi pentru tine
Şi crede-Mă că te iubesc şi că îţi vreau doar bine.
Nu refuza tot ce-ţi ofer, spun astăzi să se ştie
De nu te-ntorci copil pribeag, pierdut eşti pe vecie

Amin

18 feb. 2011