O Dumnezeu puternic, nemăginit şi mare!
Ce toate le-ai creat prin sfântul Tău cuvânt,
În pulbere smerită-ţi-aduc azi închinare,
Şi vreau o veşnicie să te ador, să-ţi cânt!
Tu eşti mai mult decât pot eu rosti cu vorba
Şi tot ce-aş vrea să-Ţi spun pare non-sens,
În lumile astrale… Te-aş căuta degrabă,
Dar nu Te poate ţine nici cer nici univers!
Inima-n adancu-mi Te adora cu putere
În taina, în tăcere… mă-nchin în faţa Ta
Că vreau să fac, o Tată! Aici orice mi-ai cere!
Iar inima Te roagă să nu mai pleci din ea!
Iar de va fi Slăvite… să vii acum în grabă,
Toată finţa-mi Doamne predată o vei afla
Mă lupt cu mine însumi ca fără de zăbavă
Să stau şi să rămân pe veci… în voia Ta !
Nimic nu vreau o Tată din lumea trecătoare,
Decât salvarea sfântă a celor scumpi ai mei,
Doresc Impărăţia, cu patos, cu ardoare
Dar… m-aş simţi săracă acolo fără ei.
amin 29 mai 2010
Înălţarea, adorarea lui Dumnezeu este bucuria inimii, iar de data aceasta a îmbrăcat formă de vers.