O bornă de hotar, un an ce trece,
Aripi de înger fâlfâie în surdină,
Iar gândul câte mai petrece!
Din ce a fost, din ce o să vină,
Ne este dragă viața dureros de tare,
O vrem nemărginită, un foc ne arde
Luptăm cu noi, cu timpul, fiecare
În timp ce ea zburând, vorbește în șarade.
Iar primăvara ce o așteptăm să vină,
Ne arată drumul ce prin iarnă trece
Că să umblăm prin soare și lumină,
Vom trece toți prin iarna grea și rece.
E bornă iar, dar câte mai sunt Doamne?
Cât timp de cercetare ne mai dai?
Noi măsurăm viața după veri și toamne,
Tu o masori in zile, acolo-n rai.
Evenimentele vorbesc că vine în fugă
Se apropie chiar Borna cea Finală!
Când toți și toate, acolo o să ajungă,
Trezirea omenire, este eminentă, capitală!
Anul ce vine este unul care
Ni se arată nou nouț, este curat și gol.
Cu ce îl vom umple fiecare,
Rămâne de văzut cât el va fi pe rol!
Greta A 30.12.”21. Bedford, Anglia