Chiar dacă tot lăuntrul geme


În încercare stau de-o vreme
dar mintea încă-mi este trează
chiar dacă tot lăuntrul geme
în taină inima-mi veghează.

Privesc spre buza depărtării
si nu văd ajutor venind…
chiar dacă pradă sunt uitării,
aleg să stau în post, slujind.

Nu stiu ce mă aşteaptă mâine,
nici lupta ce o sa fie dusă
nu ştiu de voi avea o pâine
însă aleg ISUS, să-Ti fiu supusă!

Nu este simplu-n încleştare
când eşti zdrobit nu e uşor
când sufletul amar te doare
şi vezi nadejdile cum mor.

Când ce cladit-ai cu migală
se spulberă-ntr-o clipa doar,
iar duhuri rele de îndoială
îţi picură-n adânc amar.

Când deznădejdea dă târcoale
cu valul ei de ceaţă dens,
iar duhuri vin ca să doboare
pericolul fiind imens

atunci se vede cât de mare
este credinţa ce-o afirmi
când rău zdrobit în încercare
pe Dumnezeu alegi să-L chemi

Căci dincolo de încercare
Cel ce veghează e Isus!
De aceia lupt privind în zare
Aleg să fiu un rob supus.

Zalau 25 Martie 2012

Acest articol a fost publicat în poezii și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la Chiar dacă tot lăuntrul geme

  1. elena petra spune:

    V-a binecuvântat bunul Dumnezeu cu un dar foarte frumos!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>