Plânge vântul prin castani
Plânge pe-nserat…
Rătăcind de zeci de ani
Strig în rând cu cei sărmani
Căci sunt însetat.
Mi-este dor ca să Te văd
Prin ochi de credinţă…
Rupe Doamne orice gard
Mi-este teamă, am să cad!
Dă-mi Tu pocăinţă!
Tot lăuntrul meu Te cheamă
Vreau să Te cunosc deplin…
Să Te apropii mai cu seamă
Ca să nu-mi mai fie teamă
Şi să nu mă simt străin.
Dacă-n drumul şovăielnic
Către împărăţie
Pasu-mi fost-a îndoielnic
Şi călcat-am des sfielnic
Dă-mi Tu apă vie.
Ca să fiu predat deplin
Doar în voia Ta
Să n-alerg dup-un străin
Ci la crucea Ta să vin
Cu viaţa mea.