Din tot ce am în viaţa trecătoare


Din tot ce am în viaţa trecătoare,
Din ce am adunat mereu cu drag,
Când sufletul amar mă doare,
Rănită şi călcată în picioare
Mă uit la vise adunate cum se sparg.

Nu-mi pare rău de tot ce vine
Şi este îngăduit din cer de sus,
Însă sunt copleşită de ruşine
De slăbiciunea ce e-n mine
Şi-n plâns mă tânguiesc nespus!

Sunt multe temeri, multe lupte,
E mult firesc în a mea viaţă,
Sunt legături ce nu sunt rupte,
Mai sunt de cucerit redute…
Sunt temeri ce îmi râd în faţă!

Vise şi strădanii deopotrivă
Se amestecă, se îmbrăţişează
Şi nu mai ştiu cât mers-am în derivă
Când vântul statu-mi-a înpotrivă,
O Doamne, ţine-mi conştiinţa trează!

Să nu mă înşel crezând că-s bine
Când Tu eşti sfânt, curat şi drept,
Ajută-mă să nu-ţi aduc ruşine,
Ci cercetându-mă adânc pe mine…
După Cuvântul Sfânt viaţa să-mi îndrept.

Greta Andreica
25 aprilie 2013

Acest articol a fost publicat în poezii și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>