Incertitudini vin stinghie

Deznădejdea bate la fereastră,
Corăbiile toate le-am distrus în van…
Iar porțiunea cea de cer albastră
Ce strălucea pe potecuța noastră,
A disparut, doar nori mai văd prin ram.

Si urlă marea, e vânt și vijelie,
Tot ce-a stat drept, se îndoaie la pamânt,
Mă simt secată, goală și pustie,
Că doar incertitudini vin stinghie
Ca să sfărâme tot ce-i legământ.

Mă doare până la lacrimi necredința
Ce crește și devine un colos,
Când sfârtecată toată mi-e ființa
Si vânturi reci brăzdează conștiința,
Mă-ntreb ce fost-a oare cu folos?

Sunt ce-am mai fost, că tot e vechi sub soare,
Zac înfundate vechile fântani,
E plin de pietre buruieni și câini
Când văd acestea toate tare mă mai doare
Aș vrea să pot să-mpart albastre pâini.

11 08 2016

Greta Andreica