Incertitudini vin stinghie

 

Deznădejdea bate la fereastră,
Corăbiile toate le-am distrus în van…
Iar porțiunea cea de cer albastră
Ce strălucea pe potecuța noastră,
A disparut, doar nori mai văd prin ram.

Si urlă marea, e vânt și vijelie,
Tot ce-a stat drept, se îndoaie la pamânt,
Mă simt secată, goală și pustie,
Că doar incertitudini vin stinghie
Ca să sfărâme tot ce-i legământ.

Mă doare până la lacrimi necredința
Ce crește și devine un colos,
Când sfârtecată toată mi-e ființa
Si vânturi reci brăzdează conștiința,
Mă-ntreb ce fost-a oare cu folos?

Sunt ce-am mai fost, că tot e vechi sub soare,
Zac înfundate vechile fântani,
E plin de pietre buruieni și câini
Când văd acestea toate tare mă mai doare
Aș vrea să pot să-mpart albastre pâini.

11 08 2016

Greta Andreica

Acest articol a fost publicat în poezii și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la Incertitudini vin stinghie

  1. Nicu Ghiuro spune:

    Versuri extraordinar de frumoase. Continuati sa scrieti,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>