La Cherit

Ajunse la Cherit în vale,
Proorocul după sfânt cuvânt.
Acolo el primea mâncare,
Trimisă de Acel ce-I Sfânt!

Apă avea din pârâiaş,
Care curgea încet la vale.
Altfel locul era pustiu, golaş,
Seceta, usca-se totu-n cale.

La cuvântul Domnului venise
Să locuiască la Cherit,
Iar Dumnezeu, precum vorbise,
Prin corbi acolo l-a hrănit.

Şi până a secat pârâul
Ilie acolo a vieţuit,
Cuvântul sfânt îi fu-se brâul,
Prin care El a biruit!

De este secetă şi lipsă,
De bani, de haine, sau mâncare,
De crezi că vine apocalipsa,
Să nu slăbeşti în încercare!

Te-ncrede-n Dumnezeul care,
Veghează în orşice vreme,
El poate să îţi dea mâncare,
Te roagă Lui şi nu te teme!

El are corbi şi azi creştine
Care ascultă Glasul Sfânt
Şi nu îi lasă de ruşine
Pe cei ce cred al Său Cuvânt.

Amin
Zalau 21 august 2012

Acest articol a fost publicat în poezii și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>