Stau privind… la margine de lume
Câte ai creat Stăpâne drag…
Pentru mine toate le-ai făcut anume!
Stau… mă minunez pe-al vieţii prag.
Orhidee… fluturii… şi marea,
Pentru mine toate le-ai făcut!
Păsările care umple zarea…
Peştii din adâncuri de necunoscut!
Mările… oceanele întinse…
Munţi înalţi cu piscuri tot mai sus,
Toate în fiinţa mea sunt scrise…
Din adâncu-mi le iubesc nespus.
Numai viaţa mea e taină pentru mine
Tu îi pui hotare, nu o stăpânesc
Toate le-ai orânduit atât de bine,
Dar eu cine sunt? Stăpân ceresc!
Te întreb cu dor arzând sub pleoape,
În pribegia mea de muritor
Viaţa şi moartea î-mi sunt atât de aproape,
Iar eu rămân doar un biet călător?