Mă uit în jur la toate ce se schimbă,
A dispărut iubirea cea dintâi,
Indiferența e stăpână în jur se plimbă,
Atâta judecată stă în limbă,
Dreptatea ce se face adesea este strâmbă
Și mă întreb de mai avem un căpătâi?
Privirea către lume e intensă
Suntem legați de ce e pământesc,
Ceața este din ce, în ce, mai densă,
Gândirea este jos, ba uneori perversă,
Prinși de cotidian în a lui lesă,
Ne depărtăm de ce este ceresc!
Am început să semănăm cu lumea,
Cu greu mai poți să faci deosebirea,
Averi, poziții, ranguri, se caută anume,
Certuri, judecăți, invidii, râs și glume,
Interese ascunse, ponegriri, cutume
Uitată e jertfirea, cumpătarea și iubirea.
Tu, Doamne, Dumnezeu slăvit și mare,
Ne vrei statornici in trăire și cuvânt.
Să ardem pentru Tine și a Ta lucrare,
Totală dăruire, desăvârșită ascultare,
Predat deplin să fie fiecare
Trăind precum Hristos, curat și sfânt!
Ne vrei smeriți, ascultători în toate
Tu Rege, Domn în viață să ne fii
Să nu ne zbatem să avem dreptate
Să facem tot ce se mai poate
Să câștigăm un suflet de la moarte
Că însuti Tu în mâna Ta ne ții!
Trezirea se impune, este necesară,
Prioritatea întâi, Împărăția cea din cer!
Trezirea! Ne mai zăboviți că este seara!
De nu să știți rămâne-vom afară,
Cine nu se pocăiește o să piară,
Nu există altă cale, cei păcătoși cu toții pier!
Pictură și versuri: Greta A. Bedford Anglia