Luptă şi speranţă

Eu urc un drum ce duce-n veşnicie
Oricâte piedici vin am să mă duc-nainte
Şi dacă astăzi trec printr-o pustie
Credinţa mea rămâne una vie
Şi slavă-ţi dau prin fapte şi cuvinte

Şi chiar aici în seceta cumplită
Ce-ngăduită este pentru-o vreme
Luptând voi birui orice ispită
Căci picuri har în fiinţa-mi mărginită
Îmi dai puteri când tot lăuntru-mi geme.

Te am pe Tine: Dumnezeu, Părinte,
Ce mă îmbărbătezi prin arşiţă şi vânt
Privirea-mi stă-aţintită spre-nainte
Şi cât rămânemi-va întreaga minte
Nu am să-ţi calc al Tău Cuvânt!

Că vreau să stau cu Tine în mărire
Desăvârşită-n jertfa lui Hristos
Să mă desfăt uimită-n nemurire
Uitând pe veci de orice rătăcire
S-ador doar chipu-Ţi glorios!

Acest articol a fost publicat în poezii și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>