Mă adâncesc

Mă adâncesc în zarea necuprinsă,
Nu, nu vreau să mă dau învinsă!
Feeric decor, miliarde de stele,
Privesc pierdută printre ele…
Ce mare eşti iubite Creator!
Nu pot să Te-nteleg, să Te măsor!

Infinit şi putere măreată,
Tu, care darui tărânii viaţă,
Făuritor de astre, de stele
Dorul aprins al inimii mele…
Călăuzire, iubire şi cânt
Ce domneşti peste cer şi pâmânt.

Îţi cântă lumina în palme o rugă
Cu cinste poartă haina de slugă,
Iar Galacsiile în drumul lor
Vorbesc despre Tine, Măreţ Creator!
În liniştea serii o frunză cade alene
Aducând somn, toropeală în gene.

Te chem, smerită, în taină,
Să mă îmbraci în alba Ta haină
Vreau să ramân pe vecie…
Predată de-a-ntregul doar Ţie
Revarsă din ceruri izvoare de har,
Sa-mi umple deplin al vieţii hotar.

Amin
Zalau, 17 sept 2012

Acest articol a fost publicat în poezii și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>