Categorii
poezii

Mă leg de cer


Când arşiţa pustiei dogoreşte,
Iar corbii nu mai vin de nicăieri,
Pe duna de nisip ce se zăreşte
Aştept răcoarea mult doritei seri.

Nu mă-nspăimântă a hienei urlet
Ce stă şi aşteaptă ca să mor,
Eu ştiu că dincolo de zarea sumbră,
M-aşteaptă cel mai falnic zbor.

Spre Dumnezeu spirală ancestrală
Mă leg de cerul ce-i cu nori acoperit,
Credinţa-mi este stâlp, este reală,
Chiar de-i secat pârâul la Cherit.

Nu mă cufund în deznădejde…
Eu cred în Cel ce timpul îl măsoară,
Iar astăzi când sunt în primejdie,
Îl strig să vină, Doamne a câta oară!

Contează doar prezenţa Lui de Tată,
Când mâna peste creştet şi-o întinde,
Sunt întărită-n duh deodată
Şi-o pace sfântă mă cuprinde.

Amin
Zalau, 16 Nov. 2012
Greta Andreica

5 răspunsuri la “Mă leg de cer”

Dă-i un răspuns lui Felix Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *