Margini de speranţă


Speranta, s-a zdrobit in asteptare…
Privesc in zare cu ochii umeziti de plans.
De nu-mi raspunzi Isus, cadea-voi in uitare,
Iar sufletu-mi va fi pierdut si invins.

Tacerea Ta, ma strange ca un cleste,
Iar bezna, negura, m-a inconjurat,
Inima-mi bolnava, Te cauta orbeste,
Sufletu-mi Te striga de frica subjugat!

De nu-mi raspunzi o Doamne nici acuma,
Cand teama, disperarea m-au cuprins,
Am sa raman zdrobita… in durere
Si de uitare, sufletu-mi va fi invins.

Raspunde-mi Doamne cand Te caut,
Sunt slaba si in disperare ma framant,
Eu Te doresc cu intreaga mea suflare
Te-as lauda, dar n-am putere sa-Ti mai cant.

Cu fata-n palme stau, zdrobita de durere,
De ce nu vii sa ma ridici de jos?
Bolnava sunt, am obosit, nu am putere,
Esti ultima speranta Domnul meu Hristos!

Am coborat pe treptele credintei,
Te caut Doamne! Unde Te-ai ascuns?
Nu-mi mai raspunzi iubirii si sperantei,
Cerul e de arama, e de nepatruns!

De nu vii Doamne, am sa mor pe cale
Ca trupul e bolnav… iar duhul e slabit,
De nu ma scoti acum din incercare…
Eu am sa mor… Isus, am obosit!

amin iun 2007
…In incercare, asteptand ajutorul Domnului…

Acest articol a fost publicat în poezii și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>