O mâna de țarâna


Cu pumni stranși, venim in lume
Iar cat trăim tot adunam
Dar intr-o zi vedem că-s spume
Avere, case, sau…. renume
Răman aici iar noi plecam!

O mana de țărâna umblatoare
Plina cu vise, doruri, nazuințe
Cu inima ce ades ne doare,
Iar cand suntem la stamtorare
Vedem a noastre neputinte.

Ăsta e omul, o parere!
O umbra ce se duce intr-o clipa
E nerv, vointa, e durere,
Dragoste, blandete si putere,
O mana stransa, sau…risipa.

Ne credem veșnici pentru o clipa,
Ne pare ca suntem nemuritori
Insa cand vine vre-o risipa,
Cand tot ce avem se duce-n pripa
Vedem ca suntem trecatori.

Ne framantam degeaba ca o umbra
Tot adunam la lucruri fara rost
In boala insa zarea-i sumbra,
Iar cand vedem a morții umbră
Ne înfioram ca un soldat în post.

Dar sufletul e veșnic, el traiește,
E mai presus de carnea pieritoare
El catre veșnicie ades privește
Prin Duhul adesea ne trezeste
Sa nu ne limităm la viața trecatoare!

Greta Andreica
24 Mai 2013

Acest articol a fost publicat în poezii și etichetat cu , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>