O stea pe cerul vieții

Tu ești creată ca să fii o stea
Să strălucești in jur, să dai lumină,
Ca cei care privesc la viața ta
Să fie înviorați de strălucirea-ți grea
Să se ridice dincolo de tină.

O stea pe cer rămâne veșnic stea,
Chiar dacă norii-n jur se involburează,
Ea împrăștie lumină… e esența sa!
Ea niciodată nu se va intuneca
Chiar de suratele o râd, o înstrăinează.

Când simți că inima ți-e ruptă-n două
Și nu mai vezi un sens în tot ce faci,
Steaua e tot ce cer chiar dacă plouă!
Doar strălucirea ei este ascunsă nouă,
Rămâi măreață, liniștită deci și … taci.

Crede in bine in orice circumstanță
Și nu te îndoi de strălucirea ta,
Lasă scânteia să-și dea importanță…
Ea se va stinge in curând cu siguranță,
Nu pune-n suflet nici o vorbă rea.

Când drumul este greu și sinuos
Și nu mai vezi in jur nimic pe cale
Privește către soarele Hristos!
El nu a coborât din cuie jos
A biruit senin batjocuri și ocare.

Rămâi ce ești că este bine așa
Minune vie sus pe bolta vieții,
Fă tot ce poți cu înțelepciunea ta
Dacă rămâi în luptă nu vei regreta
Și strânge-vei recoltă-n zorii dimineții.

Greta Andreica, Bedford, Anglia.
(Pt iubita și prețioasa mea fică Alexandra.)

Acest articol a fost publicat în poezii. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>