Cu zdrenţe atârnând pe trupul slăbit,
Te aştept ca să vii în toamne târzii…
Eşti dus prea demult… eu m-am pregătit,
Dar în timpul scurs… încet am obosit
şi nu ştiu Iubite când o să vii.
În timp de veghere, puterea-mi scăzu
Iar solii străini pe drum m-au bătut.
Încercat-am să lupt, dar vrăşmaşu văzu,
Năpraznica-i lovitură peste mine căzu,
Să mă ridic dupa ea… abia am putut.
Azi stau în picioare prin Harul trimis
Şi lupt, şi te aştept… te visez,
Într-o zi ai să vii, aşa mi-ai promis,
Chiar de întârzii, speranţa-i de ne-nvins
Nu vreau să abdic din sfântul meu crez.
Se aproapie iarna cu crivăt în univers,
Iar brâul abia îmi mai ţine mijlocul strâns.
Încălţările-s şubrede, tocite de mers
Lacrimi curg de-avalma pe obrazul neşters,
Iubite te-astept!… Cel rau n-a invins!
Albeşte a mea haină, precum a marelui preot
Satan cu pâra să rămână în drum, de ruşine,
Transformă în mine tot ce e rău, tot!
Că te aştept, focul mă arde! De dor nu mai pot!
Vino ISUSE din slăvi, şi du-mă cu Tine!
Cu drag: Mireasa Ta
Ce te aşteaptă şi… astăzi si… mâine…
amin
Zalău septembrie 2008