Categorii
poezii

Timp de rodire


Norii fug, aleargă-n zbor
Peste cerul azuriu
Singuraticul cocor
Ce planează încetişor
Ne-aminteşte că-i târziu

Este toamnă, toamna iar
Frunzele îngălbenesc
În păduri parcă e jar
Mă-ntristez dar e-n zadar
Toate, toate ruginesc

Pleacă păsări de la noi
Înspre sud călătoresc
Rodurile curg şuvoi
Se aduc hambare noi
Oameni, munca-şi înteţesc

E alertă peste câmpuri
Că a fost un an bogat
S-a trudit trei anotimpuri
Trecând multe, dese hopuri
Însă rod s-a adunat!
***
În natură se perindă
Ciclurile, ani de ani
Pentru noi acestea-s pildă
De aceia ne colindă
Să-nvăţăm a fi stăpâni

Ca la vremea de rodire
Când El Sfântul va veni
Să încerce a mea zidire
Judecând a mea slujire
Să fiu cum s-ar cuveni

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *