Timpul


Timpul trece şi prin noi
pe a vremii cale…
ne trezim atât de goi
respirând agale

Precum apa cea din munţi
Fuge spre câmpie
Timpu-aduce anii mulţi,
Si o vesnicie

Timpule nu te grăbi
Că ne-nbătrâneşti
Stai pe loc şi nu fugii
Unde te grăbeşti?

Ce e astăzi mâine nu-i
Pleacă pe vecie
Dar rămâne-n locul lui
Amintirea vie

Timpul e stăpân pe lut
Totul învecheşte
Dumnezeu cel absolut
Ceru-ţi pregăteşte!

Acest articol a fost publicat în poezii și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>