Caracter și cuvant și iubire și dor
Și stele ce cad în tăcere cand mor,
Și zbaterea apei îngrădită-n prileaz
Și lacrima amară ce curge pe obraz,
Iubirea ce arde tăcut în văpăi
Și gandul ce zburdă pe tainice căi,
Amar și tristețe frustrare și vis
Un dor ce se sparge căzand în abis…
Lumina ce curge din tainic izvor
Și sufletul cald ce arde de dor,
Iubirea supremă curată din stea
Și iarba strivită sub talpa cea grea
Campia cea verde plină de flori
Și cerul albastru senin fără nori,
Iubirea adancă ce așteptă spașit
Cand rana-i făcută de cel mai iubit,
Speranța ce trece dincolo de nori
Și așteaptă în tăcere tainice zori,
Le am de la Tine sădite adanc
În codul vieții de cand am fost tanc!
Doar Tu ce esti Rege și știi să veghezi
Poți da simțaminte atunci cand creezi.
Greta Andreica. 09 07 2018