Suntem un glas care Te cheamă,
Un glas ce are codul Tău…
Un glas de care Tu ţii seamă,
Suntem crâmpei din Dumnezeu!
Ai dat Ţărânii glas Stăpâne
Când ne-ai creat să vieţuim,
Suflarea Ta ai pus Divine
Şi Codul Tău, să Te iubim.
Acum din valea cu suspine,
Te strigă glasul ce l-ai dat,
Ne ajută să venim la Tine,
Să nu rămânem în păcat.
Ca în marea zilei dimineaţă
Când vei veni pe albul nor
Cu ochi deschişi spălaţii de ceaţă,
Să Te-ntâlnim o Doamne-n zbor!
Şi să petrecem pe vecie
La Sânul Tău Stăpâne bun,
În Sfânta Ta împărăţie…
În bucurii ce nu se spun.
Amin
Zalau, 2 sept. 2012