Pe drumuri neumblate
Cu spaime fără număr
Înaintez prin ceaţă
purtând poveri pe umăr.
Mi-e grea povara vieţii
ce apasă tumultos…
şi port un jug pe cale
urmându-l Hristos.
Venind din depărtare
soli înarmaţi de luptă,
m-au cucerit se pare
în asalt, ca pe-o redută!
Rănită, sfârtecată,
şi sîngerând în mers…
mă-ncred în Cel ce este
Stăpân în univers!
Chiar dacă-s încercată
şi multe nu înţeleg
mă plec cu umilinţă
şi voia Lui aleg!
” Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit.
Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; ” Iacov 1. 14-15
” o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” Romani 1. 17
Scârbă mi-e acum de mine, de ce e pământesc,
Când analizez mai bine, felul cum trăiesc.
Caut să am biruinţă în fiecare ceas,
Când de pofta cea haină, iarăşi sunt atras.
Hotărâre iau degrabă, să mă lupt cu foc,
Când în minte ispitirea iar îşi face loc.
Lupta-n duh e-nverşunată, pofta mă momeşte
Iar păcatul de mă prinde, viaţa mi-o robeşte.
O, Isuse, alerg la Tine, în duh adânc zdrobit,
Şi te rog dă-mi biruinţă, când sunt ispitit!
Că în luptă fără Tine, nu există biruinţă,
Lupta-n duh e câştigată, când se luptă prin credinţă!
Ea, credinţa, când e mare, naşte fapta biruinţei.
Drumul spre această stare, este calea pocăinţei.
Amin, 16 Ianuarie 2013
Greta Andreica
Trăiesc acum o bucurie sfântă
cu Dumnezeul meu pe drum.
Umblarea în prezenţa-I, mă încântă…
n-am să renunţ la asta nicidecum!
Am înţeles într-un târziu pe Cale
că eşti biruitor când te smereşti.
Atunci te-mbogăţeşte El cu ale Sale
trăiri şi daruri mari, Dumnezeieşti.
Când mistuit de dor alerg-nainte
să mă jertfesc alături de ai Săi,
iubirea-I mă-nfăşoară fără de cuvinte
şi mă ridică-n duh deasupra celor răi.
În vale bat furtuni devastator de tare
ce mă izbesc ades năucitor,
dar duhul meu nu mai e jos în vale
ci e pe înălţimi cântând biruitor!
Nu pot să înţeleg cum m-a orbit Satana
c-am stat atâţia ani robind la porci.
Golit de tot ce-i bun, sorbind din hrana
care mi se servea-n mizere troci.
Dar într-o zi s-a îndurat Stăpânul
şi m-a primit ca fiu risipitor….
El mi-a schimbat pe veci destinul
şi m-a făcut să ard de atunci de dor.
Azi mână-n mână cu iubirea,
păşesc pe drumul vieţii-ncrezător.
şi î-L slujesc, aceasta mi-e menirea
Să fiu mereu supus şi ascultător.
Sa mergi, sa alergi mereu pe drum,
Sa spui la oameni de Hristos,
S-aduni valori ce zac în scrum
Sa nu abdici nicicând, este frumos!
Să araţi că este un Stăpân,
Ce toate le-a creat prin voia Sa
Să nu aduni paie, trestie şi fân
Ci să urmezi mereu chemarea ta.
E bine să porţi jugul în tăcere
Să nu te plângi de crucea ta,
Ci pe genunchi să ceri putere
Să biruieşti ispita grea.
Când drumul trece prin hăţişuri
Sau când cobori prin văi adânci,
Când eşti pândit dintre tufişuri
Sau te zdreleşti de înalte stânci,
Să poţi să fii mereu statornic,
De neclintit în drumul tău…
Să nu fii rău, ursuz, făţarnic,
Ci să te-ncrezi în Dumnezeu!
Cere putere azi creştine
Lucrând cu sârg pentru Hristos,
Ca lepădând ce-i rău din tine
Să fii în duh victorios.
Oricâte piedici vor veni în cale
Tu, luptă să fii treaz şi vegheator,
Ca dincolo de-a morţii vale
Să fii numit pe veci biruitor!
amin
Zalau 16 aprilie 2012
*Ca să obţii o biruinţă trebuie să-ţi identifici duşmanul şi să ştii ce ai de făcut
*Nu vei obţine niciodată o biruinţă prin vorbe, ci prin fapte, trecând la acţiune.
*Cea mai mare biruinţă este să te biruieşti pe tine însuţi.
*Când te-ai biruit pe tine însuţi, poţi zâmbi în loc să scrâşneşti din dinţi.
*Dacă nu vei obţine o biruinţă din prima încercare, nu renunţa! Ridică-te iar, şi iar, până vei rămâne în picioare biruitor.
*Adevărata biruinţă o obţii prin credinţa în Isus Hristos, ascultând de El devii biruitor.
*Isus Hristos a biruit lumea
*Tu poţi birui lumea prin credinţa în Hristos.
*Smerenia este semnul biruinţei.
Nu renunţa la luptă!
Nu renunţa la luptă niciodată!
La lupta alipirii de Hristos
Oricât ar fi ca să te coste
De-ar fi să pierzi orice folos.
Nu renunţa la luptă niciodată!
La lupta cu păcatul cel hidos
Oricât te va costa aceasta
La urma vei avea real folos.
Nu renunţa la luptă niciodată!
La lupta rugăciunilor fierbinţi
Oricât de greu va fi aceasta
La urmă ai să fii şi tu-ntre sfinţi.
Nu renunţa la luptă niciodată!
La lupta mijlocirii pentru păcătos,
Oricât de gros ar fi păcatul
Tu luptă şi vei fi victorios!
Nu renunţa le luptă niciodată!
Contra duhurilor din văzduh
Oricât ar năvăli asupra-ţi
Ai să le-nvingi prin crez şi Duh!
Nu renunţa la luptă niciodată!
La lupta de a fi desăvârşit
Oricât ar fi ca să te coste
În cer, vei fi deapururi fericit.
mai 2011
Aş vrea să zbor în lină unduire
Pe aripa credinţei spre divin,
Să nu alunec în descumpănire
Sau să-ntristez sfânta-Ţi privire,
Ci-n adorare să mă-nchin!
Dar urlă marea, vântul bate
Se-năpusteşte în credinţa mea,
Iar teama ghearele le scoate
Şi dejnădejdea se socoate
Să picure-ndoiala grea!
Mă uit în jur cu-nfrigurare
Că totul este sumbru şi tăcut
Plângând apare trista jale
Ce picură amar în a mea cale
Şi nu mai ştiu ce este de făcut!
Dar cine oare porunceşte
Şi aduce soare în viaţa mea?
Că necredinţa se chirceşte…
Speranţa uite se iveşte!
Iar eu păşesc timid spre ea!
Credinţa se ridică şi priveşte
Jos încă e taifun nimicitor,
Dar îndrăzneaţă peste el pluteşte
Atunci când Domnul porunceşte
Deasupra lui mă-nalţă în lin zbor.
Amin
De poţi tăcea, când toţi lovesc in tine,
Cu vorbe grele când esti împroşcat,
De poţi tăcea şi să faci numai bine,
Tu esti cu Dumnezeu de-apururi împăcat!
De poţi răbda când eşti nedreptăţit,
Şi toţi lovesc in tine cu furie…
De poţi răbda cu sufletul smerit,
Aduni comori pentru o veşnicie.
De poţi zâmbi când norii se adună
Şi cerul se Întunecă ameninţător,
Când viaţa ţi-se clatină-n furtună,
Cu Dumnezeu vei fi biruitor
De poţi iubi cand esti lovit cu ură
Şi Împroşcat cu hule, batjocuri si ocări,
Nici un cuvânt de nu rosteşti cu gura,
De nu împarţi amărăciune sau frustrări!
Dacă ajuţi când cel de langă tine
Este căzut, bătut şi-ntre tâlhari…
Dacă-l ajuţi, facandu-i numai bine
Puterea de ţi-o-mparţi la mici şi mari…
Atunci pe Dumnezeu îl ai de Tată
Tu eşti cu adevărat copilul său
Iar veşnicia ţi-e asigurată
Şi ieşi biruitor din orice greu.
Când poţi sa suferi orice ar fi să fie
Rămâi de Dumnezeu ascultător…
Chiar în necaz, în boală sau urgie,
Cu El Shaddai vei fi mereu biruitor!
Chiar dacă o să ai o oaste-n fată,
Ce înarmată până-n dinţi stă-n calea ta.
Când simţi, că sangele in vene iţi îngheaţă,
Tu te încrezi in Dumnezeu şi-n forţa Sa!
De eşti încrezător în orce vreme
Când eşti în vale, sau pe munte sus…
Stihiile se năpustesc? Nu ai de ce te teme!
Fii credincios! Ca-n ajutor vine Isus.
amin. Zalau 21 nov.2007
„V-am scris, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. V-am scris, tinerilor, fiindcă sunteţi tari, şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi, şi aţi biruit pe cel rău.”(1Ioan 2.14)
„….tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!”(Romani 6.19)
Sfinţii-s liberi de păcat
Poftele le-au răstignit,
Ei în sânge s-au spălat
Cu Hristos s-au înfrăţit.
Ei trăiesc acum prin har
Viaţa ce o au aici.
Lumea-i cheamă în zadar
Lui Hristos sunt ucenici.
Sfinţii stau în adunări
Plini de foc pentru Hristos,
Căci privind spre alte zări
Rabdă orice, trăiesc frumos.
Cel ce domină azi lumea
N-are chiar nimic în ei
Ei trăiesc de aici minunea!
Că nu au alţi dumnezei.
Crucea o duc cu bucurie
N-au pricină de întristări
Ei sunt dezlegaţi de glie
Ţara lor e-n alte zări.
Părtăşie au în Duhul
Chiar cu Dumnezeul viu,
Ei iubesc mai tare cerul
Văd pământul „un pustiu”.
„Ard” atunci când unul pică
De pe calea lui Hristos,
Totul fac şi îl ridică
Nimic nu e de prisos!
Sfinţi n-au un nume mare,
Ei rămân neobservaţi
Mulţumiţi în orice stare,
Ei sunt simpli, printre fraţi.
Dar sunt mari în rugăciune,
Stând la sfat cu Domnul lor.
Tremură plini de tăciune
Toţi demonii din Şeol!
Ei au biruit pe cel rau
Şi puterea lui au frânt,
Vegheatori în rugăciune
Ascultare si Cuvânt!
amin
„Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos?
Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foamea?…”
(Romani 8: 35)
Sunt gata sa urc pe trepte de har,
În luptă, nu dau nici un pas înapoi,
Satan mă hărţuieşte, dar e în zadar,
Sub apăsarea străină, eu nu mă îndoi!
E mare apăsarea, din zi în zi e mai grea
Şi duhuri rele vin să mă-nduplece-n jos
Îmi spun că, zadarnică este credinţa mea,
Că este târziu şi că: „nu mă ascultă Hristos”
Că, viaţa mi-e plină de zbucium şi amar
Că spini mă înţeapă, şi toate mă dor,
Dar azi mă ridic biruitoare prin har
În credinţă am să stau, plutind în lin zbor.
Nu e prigoană, necaz să mă poată desparte
De Domnul Preasfânt şi de dragostea Sa,
Că Harul Divin prin Duh o să mă poarte…
Mă poate desparte doar… o inimă rea!
Nici boli care trupul acesta-l frământă,
Făcând să slăbească puterea de viaţă în el.
Căci inima mea încercată, azi cântă…
Ştiu sigur, de mână cu Isus păşi-voi în cer.
Cu trupul bolnav, sleit de putere,
Prigonită, cu duhul cumplit încercat
Privesc cu credinţă, senină spre zare
Ştiu sigur, acolo este al meu Împărat.
La capăt de drum, voi pune obrazul
Pe pieptul sublim de sfânt Dumnezeu
Acolo uita-voi tot chinul, tot greul,
Trăind în prezenţa-I eternă, mereu.
amin
Zalau sept.2010