Categorii
poezii

Pe poteci de lumină


Picură lumină, coboară mister
În omul de lut, trudit călător,
Coboară semnale, veşti din eter…
Să nu se simtă străin şi stingher
Când sufletul arde de dor!

Poteci de lumini coboară de sus,
O punte ce leagă eternul de lut
Un drum prin lumina fără apus,
Aşa cum poeţii au spus,
Ascult, mă închin şi privesc.

Necuprinse întinderi sorb cu nesaţ
Miliarde de stele mă atrag izbitor,
Ţin galaxiile strânse sub braţ…
o cometă pierdută încerc s-o agaţ,
Vreau să-nţeleg… înainte să mor.

De unde atâta mister şi lumină,
Coboară adesea spre ce-i trecător?
Semnale venite spre lumea de tină
Din veşnicia ce ne este vecină!
Ating omul peregrin… călător.

O clipă adesa şi viaţa-i trecută,
S-a dus pentru veci ce e pământesc,
Vine eterninitatea… cea neştiută!
Toţi ne-o dorim să fie plăcută!
Dar vai, ce puţini se pregătesc!

Greta Andreica
16 Martie 2013

Categorii
poezii

O Mire drag!


Mă-nalţ spre tronul Tău de slavă
Şi mă închin cu umilinţă,
Că din făptura mea firavă
Făcut-ai steag de biruinţă!

M-ai ridicat pe înalte trepte
Şi m-ai umplut de sus cu har,
Îngeri ai pus să mă aştepte
Să nu mai bântui în zadar.

Am fost pierdut în lumea largă
Mergând mereu spre nicăieri,
Tu mi-ai schimbat viaţa întreagă
M-ai pus pe calea către cer.

Ai pus iubirea Ta în mine
M-ai uns cu undelemnul Sfânt,
M-ai învăţat să fac ce-i bine
Dându-mi lumină din Cuvânt.

Făcut-ai să ţâşnească-n mine
Izvoarele din cer se sus,
Ce adus-au bucurii divine
Şi haruri ce sunt de nespus.

Am cunoascut deodată totul…
Chiar dacă într-un ceas târziu,
În viaţă Tu mi-ai fost suportul
De ce m-ai uns cu Har… nu ştiu!

Ştiu doar că fost-am un nevrednic
Că zilnic am păcătuit,
Iar Tu un Dumnezeu puternic
Atât de mult pe mine m-ai iubit!

Acuma când privesc în urmă
La tot trecutul meu hidos,
Sunt fericit că sunt în turmă
Că toate mi-ai iertat Cristos!

Eu meritam doar osândire
În felu în care m-am purtat,
Tu mi-ai adus o izbăvire
Ai şters pe veci al meu păcat.

O Mire drag, Stăpân destoinic
Doar dragostea mi te-a adus,
Eu mă închin ca rob nevrednic….
Că sus pe cruce, Te-ai lăsat străpuns.

O veşnicie întregă scumpe Mire
N-o să-mi ajungă să îţi mulţumesc,
Că m-ai salvat de veşnica pieire
Şi-n dar mi-ai pregătit un Rai ceresc.

Greta Andreica
03 Martie 2013

Categorii
poezii

O cât aş vrea!


O cât aş vrea să pot să spun
La cei ce-s în pierzare,
Cât este Domnul meu de bun
Sub ocrotirea Sa să-i pun
Sub marea Sa îndurare.

O cât aş vrea să fiu un far
Ce lumii să arate,
Că e un ultim ceas de har,
Că mântuirea e în dar,
Cum scrie în sfânta Carte.

Să pot să duc vestea împăcări
În lumea asta largă,
În lungul şi în largul zării,
Să spun că Sângele iertării
Mai spală vina întreagă.

O cât aş vrea să îi aduc
Pe toţi, pe toţi, la Cruce,
Să strig că vremea-i în amurg
Cei ce-L resping în Iad ajung,
Iar şansa lor se duce!

O cât aş vrea să fiu mai sfânt
Făcând doar ce e bine.
Cu nou imbold, cu sfânt avânt
Să strig mereu al Său Cuvânt
Şi să mă încred în Sine.

Greta Andreica
Zalau, 22 februarie 2013

Categorii
Fără categorie poezii

Te-ai întrupat


Venit din slava slavei nevisate,
Te-ai întrupat o Doamne pentru noi,
şi Te-ai născut în Bethleem cetate
că ne ştiai săraci, lipsiţi şi goi.

Ai împlinit a Tatălui voinţă,
L-ai ascultat prin fapte şi Cuvânt,
că Tu eşti Dumnezeu şi fost-a cu putinţă
să mori pentru toţi oamenii de pe pământ.

Te-ai întrupat ca om, dar fără pată,
trăind fără păcat adus-Ai izbăvirea,
Când ai jertfit viaţa Ta curată,
Tu ne-ai adus în dar dumnezeirea!

Că fost-ai om, trăit-ai printre oameni
şi ai răbdat ispite şi dureri,
dar Tu ai biruit că ai venit să semeni,
un dor de cer şi să ne dai puteri.

Că nu putea un om să moară
pentru a lumii întreagă mântuire,
doar Dumnezeu putea să se coboare,
ca să ridice omul din pieire.

Ai acceptat şi Golgota Isuse,
iar drumul crucii l-ai urcat întreg,
când mă gândesc am bucurii nespune
Iubirea-ţi mare azi o înţeleg.

Tu ai venit O Doamne pentru mine
să mă ridici din negrul morţii hău,
În univers nu-i nimenea ca Tine
Să se jertfească pentru omul cel mai rău.

Amin
Zalau, 15 Decembrie 2012
Greta Andreica

Categorii
poezii

În slavă este bucurie


Dacă ai pornit pe Calea sfântă
Pe drumul care duce către cer,
Să ştii că mii de îngeri cântă
Iar Tatăl te binecuvântă
Că nu mai eşti în rândul celor care pier.

Acasă, în slavă-i bucurie mare
Când se întoarce un păcătos.
În ceruri este sărbătoare,
Se-nchină îngerii în zare,
Toată slava este a lui Hristos!

Dacă aşa de mare-i bucuria
Când unul singur se întoarce acasă,
Cum va fi oare veselia
Când răsuna-va toată veşnicia
Că a sosit a lui Hristos mireasă?

Bucurii de negrăit sunt pregătite
Acolo sus în ceruri pentru noi,
Cununi de slavă împodobite
Cu pietre preţioase, şlefuite,
Şi haine albe, sclipitoare, moi!

O fraţii mei, să mergem prin credinţă,
Să ţinem sus învăţătura lui Hristos!
Să fim smeriţi în necurmată pocăinţă,
Să împlinim a cerului dorinţă
Ca să putem ajunge-n locul glorios.

Categorii
poezii

Un nume nou

„…si-i voi da o piatra alba si
pe piatra aceasta este scris
UN NUME NOU
pe care nu-l stie nimeni
decat acela care-l primeste.”
Apoc. 2 v 17

Eu am un nume azi aici,
Dar, e un nume care trece…
Ca azi, sunt om
Si… sunt din lut
Iar viata… se petrece.

Eu… ruptă am fost
Din… Duhul Tau,
Din… veşnica grădină,
Am fost în Tine Dumnezeu,
Acum, sunt lut, sunt tină!

Suflarea Ta o am in nări
Si năzuiesc spre stele,
In dragoste Tu m-ai creat
Mi-ai dat cuvânt si mi-ai dat sfat,
Sa pot vorbi cu ele.

Când m-ai văzut căzând de sus
In pulbere… în tina,
Tu l-ai trimis pe Fiul Tău…
Să aducă jertfă trupul Său
Să semene în lut Lumină!

Un nume nou Ai pregatit
In cerul plin cu stele,
Pe frunte ca să-mi fie pus
Ca tot ce-i vechi să fie dus
Si să mă scapi de rele,

Eu sigur ştiu că nu-s de-aici,
Din valea cea de plângeri.
Că Duhul ce-n mine l-ai pus,
Mă cheamă zilnic să merg sus
In tara cea cu îngeri!

Aştept s-ajung în tara Ta,
Aştept s-ajung acasă!
Un nume nou am să primesc,
Acolo eu o să trăiesc
Si am sa fiu mireasă!

Zalau. 2o11

Categorii
meditaţii

Cerul, „casa noastră”

cerul

Vorbim mereu despre cer, îl punem în cântările noastre și ne gândim la el, dar nu ca la ceva imediat. Niciodată când ne gândim la cer nu zicem: „De mâine am să locuiesc acolo”. Cerul este frumos dar… este departe, sau cel puţin aşa îl percepem noi şi totuşi spunem mereu că este casa noastră că ne dorim să ajungem acolo.
Dar atunci când suntem în faţa morţii, am face orice pentru o clipă de viaţă, suntem gata să cheltuim tot ce avem să mai rămânem pe acest pământ.
Atunci vă întreb: Îl dorim noi cu adevărat sau este doar opţiunea cea mai bună pentru momentul în care vom fi siliţi să părăsim această lume?
Dacă Îl vom iubi cu tot sufletul pe Cel care este proprietarul cerului, dacă Isus va fi centrul universului nostru, dacă toată puterea și ființa noastră va fi plină de Isus, atunci cerul va fi casa noastră cu adevărat. Abia atunci îl vom iubi şi vom dori cu adevărat să ajungem acolo..
Pavel spunea: „Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig… şi nu ştiu ce să aleg. Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine;”(Filipeni 1,21-23) Vedem aici siguranţa lui Pavel, care ştia că va fi cu Isus în cer, şi asta producea bucurie şi o aşteptate înfocată a acestei întâlniri.
Când vom avea sentimente de felul acesta, atunci vom putea numi cerul „casa noastră” fără să greşim.