” Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit.
Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; ” Iacov 1. 14-15
” o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” Romani 1. 17
Scârbă mi-e acum de mine, de ce e pământesc,
Când analizez mai bine, felul cum trăiesc.
Caut să am biruinţă în fiecare ceas,
Când de pofta cea haină, iarăşi sunt atras.
Hotărâre iau degrabă, să mă lupt cu foc,
Când în minte ispitirea iar îşi face loc.
Lupta-n duh e-nverşunată, pofta mă momeşte
Iar păcatul de mă prinde, viaţa mi-o robeşte.
O, Isuse, alerg la Tine, în duh adânc zdrobit,
Şi te rog dă-mi biruinţă, când sunt ispitit!
Că în luptă fără Tine, nu există biruinţă,
Lupta-n duh e câştigată, când se luptă prin credinţă!
Ea, credinţa, când e mare, naşte fapta biruinţei.
Drumul spre această stare, este calea pocăinţei.
Amin, 16 Ianuarie 2013
Greta Andreica