Etichetă: dragoste

Categorii
poezii

In vale la Cherit

Cand scos esti de pe scena lumii
Si asezat in vale la Cherit,
Cand zguduit e tot launtrul humii
Cand este timpul ca sa fii zdrobit

Cand corbii doar iti ies in cale
In jur totu-i uscat de neinchipuit,
Cand singur parasit te simti in vale
Te increde in Dumnezeu si fii de neclintit.

O foamete cumplita de va fi în tara
Si o seceta cum nu s-a pomenit,
In orice dimineata si in orice seara,
Tu  hrană vei primi in vale la Cherit.

Ca insusi Dumnezeu Cel vesnic
Trimite corbii Sai sa iti slujeasca
Nu te ingrijora acolo de nimic
El iti zdrobeste numai firea pamanteasca.

Nu este slujitor pe care Domnul
Sa poata in lucrare să il foloseasca
Sa-l faca sa se asemene cu cerul
Fara ca în vale la Cherit sa poposeasca.

In seceta si in pustiu de unul singur,
Acolo unde Tatal te-a ascuns
Te vei convinge-n modul cel mai sigur
Că  Dumnezeu, iti este de ajuns!

Greta Andreica
28 01 2015

 

Categorii
poezii

in lumea noastra

In lumea asta cu senin si stele,
In care vin necazuri peste toata firea,
Ma doare pan la lacrimi nedreptatea
Si intunecata mi-e privirea!

Si cad petale rosii ca de sange
Din florile ce-au inflorit pe coasta,
Ma arde rana cruda infaptuita…..
De dragii mei, aici in lumea noastra!

Iar inima continua sa planga
Chiar printre florii ce umplu valea
Cu ochi de ceata mai privesc spre Stanca
Si incet, incet, coboara inserarea.

Greta Andreica
O9 O6 2014
Zalau

Categorii
poezii

As vrea sa zbor

 

As vrea sa zbor cu-ntreaga mea putere
As vrea sa ma inalt spre absolut
Asa cum tot launtrul astazi cere
Sa ma ridic spre astrale sfere
Si sa ma scutur de firescul lut.

As vrea sa urc spre culmi nebanuite
Sa las preocuparile de jos
Sa prind cu mana zone infinite
Si sa cutreier galaxii dorite
Sa pipai tot ce este mai frumos.

Dar in cotidian sunt inglodata
Si prinsa intr-un mod necunoscut
Privesc spre tara mult visata
Dar mai amar ca niciodata
Realizez ca sunt un chip de lut.

Greta Andreica 03 nov. 2013

Categorii
poezii

Iubirile raman mereu restante

Iubirile raman mereu restante

In care parte, unde oare…
S-alerg sa scap de jugul greu?
Ca sunt din nou la stramtorare
Cu suflet greu, in incercare
Si plange amar launtrul meu.

Ma strange deznadejdea ca un cleste
Iar suferinta ma apasa greu
Tristetea amarnic ma izbeste
Amaraciunea incolteste
Abia respir pe drumul meu.

Am inteles ca aici in lumea asta
Totul e fara pret, amar, inselator,
Iubirea e balon de spuma albastra,
Durerea bate zilnic in fereastra,
Si risc sa ma usuc de dor.

Aripile de zbor sunt frante
Si zac neputincioase in ungher
Iar bucuriile aici sunt halte
Iubirile raman mereu restante
Marsaluiesc cu sufletul stingher.

Privesc spre cerul plin de stele
Si ma intreb cum pot sa il ating
Cand zilele sunt searbede si rele
Iar eu marsaluiesc cu greu prin ele
Privind cum visele încet se sting.

Greta Andreica … 29 iulie 2013

Categorii
poezii

Cerul pare de aramă

Doamne cum să pot acuma
Să mă mai ridic de jos?
Că înteţită e furtuna
Ploaia mă loveşte-ntr-una
Şi e vânt vijelios!

Cerul pare de aramă,
E tăcere de mormânt!
Copleşită stau la vamă,
De greşale să dau seamă
Până nu intru-n pământ.

Ostenită de alergare
Vreau să capăt adăpost.
Am crezut că sunt mai tare
Însă azi, în încercare
Mă confrunt cu al vieţii rost.

M-am silit ca să fiu bună
Să te laud Doamne sfinte
Ca să am şi eu cunună
Când ne-om strânge împreună
Sus în cerul Tău Părinte.

Dar în marea zvârcolire
Când am fost cumplit lovită,
Eu credeam că îmi eşti Mire,
Că sunt roabă din iubire
Dar… căzut-am în ispită.

Am crezut că sunt cu Tine
şi că merg spre plai ceresc,
Însă când mă uit mai bine
Văd cât rău mai este-n mine
Şi în plâns mă pocăiesc.

Cât de slabă, cât de ternă
Fost-a viaţa mea aici…
Stând pe-a îndoieli pernă
am uitat că sunt eternă…
Doar tu poţi să mă ridici

Uită-te cu bunătate
Către mine acum Părinte
Iartă orice nedreptate
Spală-mă Tu de păcate
Mă transformă Doamne sfinte!

Greta Andreica
17 04 2013

Categorii
poezii

Dragostea să se arate

Dragostea să fie în toate.
Scrie clar în Sfânt Cuvânt,
Vă iubiţi frate pe frate,
Dumnezeul nostru-I Sfânt!

Toată lumea să cunoască,
Voi în lume sunteţi fraţi!
Sfinţii pot să se iubească
Deci în părtăşie staţi!

Te întreb azi ce făcut-ai
De când eşti la pocăinţă?
Câte sarcini tu putat-ai
Pentru fraţii de credinţă?

Dacă mersul pe cărare
Ţi-este greu, anevoios,
Eu îţi pun o întrebare:
-Sigur mergi după Hristos?

Este timpul cercetării,
Zilele, se duc pe rând…
Va venii clipa plecării
Din viaţa pe pământ.

Domnul îţi vorbeşte astăzi,
Te trezeşte-n graba mare,
Vino şi te pocăieşte,
Ca să poţi găsii iertare.

Când sudoarea rece a morţii,
Curge peste a ta viaţă,
Prea târziu în faţa porţii
să-ţi pui rânduială-n viaţă!

Cât mai ai viaţă-n tine,
Te smereşte în căinţă.
Te analizează bine,
Te îmbracă-n pocăinţă.

Ca la ceasul cel din urmă,
La a morţii rece vamă,
Când viaţa ţi se curmă
Tu să nu ai nici o teamă!

Amin. Zalau,07 Ianuarie 2013
Greta Andreica

Categorii
poezii

Caut dragostea fierbinte

„Din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit”(.Matei 24)

Caut dragostea fierbinte
Să-mi aducă al ei jar,
Dar în drumul spre înainte
Căutarea mi-e-n zadar.

Unde eşti iubire sfântă?
După tine alerg de zor,
Inima îmi este frântă,
Ochii-mi sunt umezi de dor

Te doresc cu fiinţa întreagă
Să te strâng la pieptu-mi iar
Părtăşia ta… mi-e dragă,
Dar… te caut în zadar.

Văd creştini ce altădată
Te aveau deplin în ei,
Faţa azi le îngândurată,
Paşii nestatornici, grei.

S-a răcit a ta văpaie,
Focul cel aprins mocneşte…
Este vremea de pe urmă
Fărdelegea se-nmulţeşte!

Hai să ne trezim în grabă
Nu e glumă fraţi iubiţi
Omenirea se întreabă
Unde sunt ai vremii sfinţi?

Să aprindem azi făclia,
Ea să ardă printre sfinţi
Să se lumineze glia
Că noi suntem pocăiţi!

Amin
Greta Andreica
07 Nov. 2012 Zalau

Categorii
cugetare

Iubeşte


Iubeşte şi nu aştepta nimic de la cei faţă de care îţi arăţi iubirea.

Ajută şi nu aştepta răsplată de la oameni.

Iartă totul şi… nu ţine mânie.

Dacă vei face aşa… nu lor le vei face bine, ci ţie însuţi! Vei avea pace deplină în inima ta, iar Dumnezeu îţi va transforma inima într-un izvor nesecat de dragoste.

Am constatat că atunci când împarţi dragoste, se curăţeşte izvorul inimii tale, din care izvorăşte, mai multă, tot mai multă dragoste!

Greta Andreica, Zalau, 20 Iunie 2012

Categorii
poezii

Aprinde-mi, o Doamne, viaţa întreagă

Aprinde-mi o, Doamne, viaţa întreagă!
Să ard pentru Tine pe sfântul altar…
Să Te vestesc în lumea cea largă,
Să nu mai trăiesc în zadar.

O inimă nouă predată de-a-ntregul,
Să ardă o Doamne în pieptu-mi de lut,
Să mă desfăt în sfintele reguli
De Tine în toate… să pot să ascult.

Doresc să-ţi slujesc numai Ţie,
Isuse Hristoase, Preasfânt Dumnezeu!
Inima-ntreagă a Ta doar să fie
…Să ard pentru Tine mereu!

Să nu mai trăiesc pentru lume
Căutând pământescul câştig
Ci eu doresc despre Tine anume
În lung şi în lat bucuroasă să strig.

Să nu mai am răutate în suflet
Nici ale firii rebele porniri
Să nu mă-nspăimânte al morţii răsuflet
Nici iscoditoare şi rele priviri.

Să pot să rămân în picioare
Pe drumul ce urcă spre cer,
Trăind pentru Tine, mereu jertfitoare,
Isuse Hristoase, aceasta îţi cer!

Revarsă o Doamne-ndoită măsură
Din Duhul cel Sfânt de la tronul divin,
Să te laud cu-ntreaga-mi făptură
Şi în Duh ne-ncetat să mă-nchin!

Amin
Zalau, 06 iunie 2012

Categorii
poezii

M-ai învăţat ce e iubirea


Când Dumnezeu în dragostea-i dăruitoare
L-a dat spre întrupare pe Hristos
Ne-a arătat puterea jertfitoare
Ce ne-a salvat pe fiecare
Şi fost-a omenirii de real folos.

Tu ai sadit şi-n oameni nemurirea
Şi ne-ai chemat la viata din abis.
Ai pus în noi o Doamne, fericirea
Când Tu ne-ai arătat că avem menirea
S-ajungem sus, în sfântul Paradis.

Dar până acolo Doamne cu migală
Ne-ai învăţat ca să iubim deplin.
Să n-avem doar o nouă văruială,
Iar în lăuntru a păcatului cocleală
Să ne despartă de-un ceresc destin.

Ne-ai învăţat o Doamne ce-i iubirea
Cum prin iubire pot să dăruiesc.
Măsura de iubire se vede-n dăruire,
Se-nmănunchează cu puterea de jertfire
Şi astfel moare ceea ce-i firesc.

Când a venit Hristos în lumea noastră
El pentru noi s-a dăruit deplin
Şi ne-a deschis spre Dumnezeu fereastră
De aici de pe planeta cea albastră
Când a murit pe cruce în greu chin.

Ne-a arătat O dragoste ce se jertfeşte
Ne-nvâtoşată de mândrii deşarte.
Care viaţa nu-şi precupeţeşte
Ne-a învăţat să ştim cum se iubeşte
Când pentru noi S-a dus la moarte.

Amin
Zalau -4 martie 2012