Categorii
poezii

O Mire drag!


Mă-nalţ spre tronul Tău de slavă
Şi mă închin cu umilinţă,
Că din făptura mea firavă
Făcut-ai steag de biruinţă!

M-ai ridicat pe înalte trepte
Şi m-ai umplut de sus cu har,
Îngeri ai pus să mă aştepte
Să nu mai bântui în zadar.

Am fost pierdut în lumea largă
Mergând mereu spre nicăieri,
Tu mi-ai schimbat viaţa întreagă
M-ai pus pe calea către cer.

Ai pus iubirea Ta în mine
M-ai uns cu undelemnul Sfânt,
M-ai învăţat să fac ce-i bine
Dându-mi lumină din Cuvânt.

Făcut-ai să ţâşnească-n mine
Izvoarele din cer se sus,
Ce adus-au bucurii divine
Şi haruri ce sunt de nespus.

Am cunoascut deodată totul…
Chiar dacă într-un ceas târziu,
În viaţă Tu mi-ai fost suportul
De ce m-ai uns cu Har… nu ştiu!

Ştiu doar că fost-am un nevrednic
Că zilnic am păcătuit,
Iar Tu un Dumnezeu puternic
Atât de mult pe mine m-ai iubit!

Acuma când privesc în urmă
La tot trecutul meu hidos,
Sunt fericit că sunt în turmă
Că toate mi-ai iertat Cristos!

Eu meritam doar osândire
În felu în care m-am purtat,
Tu mi-ai adus o izbăvire
Ai şters pe veci al meu păcat.

O Mire drag, Stăpân destoinic
Doar dragostea mi te-a adus,
Eu mă închin ca rob nevrednic….
Că sus pe cruce, Te-ai lăsat străpuns.

O veşnicie întregă scumpe Mire
N-o să-mi ajungă să îţi mulţumesc,
Că m-ai salvat de veşnica pieire
Şi-n dar mi-ai pregătit un Rai ceresc.

Greta Andreica
03 Martie 2013

Categorii
Fără categorie poezii

Te-ai întrupat


Venit din slava slavei nevisate,
Te-ai întrupat o Doamne pentru noi,
şi Te-ai născut în Bethleem cetate
că ne ştiai săraci, lipsiţi şi goi.

Ai împlinit a Tatălui voinţă,
L-ai ascultat prin fapte şi Cuvânt,
că Tu eşti Dumnezeu şi fost-a cu putinţă
să mori pentru toţi oamenii de pe pământ.

Te-ai întrupat ca om, dar fără pată,
trăind fără păcat adus-Ai izbăvirea,
Când ai jertfit viaţa Ta curată,
Tu ne-ai adus în dar dumnezeirea!

Că fost-ai om, trăit-ai printre oameni
şi ai răbdat ispite şi dureri,
dar Tu ai biruit că ai venit să semeni,
un dor de cer şi să ne dai puteri.

Că nu putea un om să moară
pentru a lumii întreagă mântuire,
doar Dumnezeu putea să se coboare,
ca să ridice omul din pieire.

Ai acceptat şi Golgota Isuse,
iar drumul crucii l-ai urcat întreg,
când mă gândesc am bucurii nespune
Iubirea-ţi mare azi o înţeleg.

Tu ai venit O Doamne pentru mine
să mă ridici din negrul morţii hău,
În univers nu-i nimenea ca Tine
Să se jertfească pentru omul cel mai rău.

Amin
Zalau, 15 Decembrie 2012
Greta Andreica

Categorii
poezii

Iubitul sufletului meu

Urlă furtuna şi se zbate vântul
Lovind a vieţii maluri cu furie,
Dar cât ramâne-va în mine gândul
Despre Isus Hristos, Cuvântul,
Eu sunt învingătoare pe vecie!

Ancorată-n dragostea sublimă
Ce-a curs peste întreaga omenire
Aduc ofrandă dragostea-mi infimă
Care credinţa mi-o confirmă
Si mă închin Isuse din iubire.

Nimeni cu Tine asemeni nu există
Să poată să mă ajute în necaz,
Să mă mângâie când sunt tristă
Când cei din preajmă doar asistă,
Şi lacrimi grele curg peste obraz.

Tu ai venit din ceruri pentru mine
Te-ai jertfit pe-o cruce aicea jos
Căci ai dispreţuit orice ruşine
Când trup de lut ai îmbrăcat Divine
Şi ne-ai adus un cer frumos

Categorii
poezii pentru copii

Isus

(Pentru copii)

Isuse nume minunat
Noi te slăvim acum părinte
Că mântuire Tu ne-ai dat
De sus din cerurile sfinte.

Tu ai venit din ceruri iată
Şi ai adus la noi aici
O altă lume minunată
În care credem mari şi mici.

Tu ne iubeşti pe fiecare
Şi ne ajuţi să Te urmăm
Atuncia când vom creşte mari
Cu toţii să ne botezăm.

Dar pân’ atunci Isuse dragă
Noi te rugăm să ne păzeşti,
Unde vom fi în lumea largă
Viaţa să ne-o ocroteşti.

Categorii
cugetare

Atitudinea lui Isus

Cât a stat pe acest pământ, Isus a interacţionat şi cu femeile, le-a respectat le-a tratat cu multă consideraţie şi bunătate.

Isus a stat de vorbă la fântâna din Sihar cu o femeie samariteancă deşi după obiceiul lor nu trebuia să facă acest lucru, ba mai mult i-a cerut apă să bea şi i-sa descoperit ca Mesia cel trimis din cer. La urmă femeia devenind un mesajer al evangheliei.”
Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:
„Veniţi de vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este Acesta Hristosul?”(Ioan 4)

Isus nu a condamnat femeia păcătoasă prinsă-n preacurvie, ci a avut faţă de ea, îndurare, bunătate, milă, a reabilitat-o arătând că toţi erau păcătoşi şi vrednici de moarte….”„Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.”
După Lege ea ar fi trebuit să moară…”Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu, dar, ce zici?”… dar Isus a iertat-o.” „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.”(Ioan 8.)

O altă femeie cu care Isus a interacţionat, a fost femeia cananeancă, care I-a smuls Domnului exclamaţia „O FEMEIE MARE ESTE CREDINŢA TA!”(Matei 15) Dumnezeu Isus a apreciat credinţa femeii.

În Betania, în casa Mariei şi a Martei Isus a intrat de multe ori şi le-a preţuit mult, lăudând ascultarea Mariei
” Pe când era pe drum, cu ucenicii Săi, Isus a intrat într-un sat. Şi o femeie, numită Marta, L-a primit în casa ei.
Ea avea o soră numită Maria, care s-a aşezat jos la picioarele Domnului şi asculta cuvintele Lui.
Marta era împărţită cu multă slujire, a venit repede la El şi I-a zis: „Doamne, nu-Ţi pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i, dar, să-mi ajute.”
Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu,
dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.”(LUCA 10)

Într-o zi pe cînd Domnul Isus stătea la masă în casa lui Simon leprosul, a intrat o femeie cu un vas de alabastru pe care l-a spart și a vărsat untdelemnul scump pe capul lui Isus, a spălat picioarele Domnului cu lacrimile ei şi a şters picioarele Lui cu părul capului ei. Această femeie este descrisă cu cuvinte aspre „păcătoasa din cetate”…..dar Isus a avut milă de ea, El a spus: „De ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine….
Adevărat vă spun că oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”(Matei 26)

La mormânt imediat după înviere Domnul Isus s-a arătat prima oară unei femei, Mariei, ba mai mult i-a spus să meargă să vestească învierea Sa, ea fiind primul mesager al învierii.
” În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt,”…… Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!”, adică: „Învăţătorule!”….
……, du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.”
Maria Magdalena s-a dus şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul şi că i-a spus aceste lucruri”(Ioan 2)

Sunt fericită că am un asemenea Domn care a avut mereu milă de noi care a preţuit femeile.
EL ESTE MESIA, DOMNUL ŞI DUMNEZEUL MEU!

Categorii
poezii

Plângând

Plângând

Plângând pe-a vieţii cale
Trecut-am pe pământ
Şi-am plâns cu atâta jale
Şi-am plâns cu Tine-n gând

Când te-am găsit Isuse
Şi când Te-am înţeles
Cu doruri mii nespuse
Am plâns şi Te-am ales

Când fraţii de credinţă
mi-au spus că nu Te am
Cu-ntraga mea fiinţă
Am plâns an după an

Când cei cu care-n taină
Mă proşterneam în rugă
Au rupt din a mea haină
Am plâns cât să-mi ajungă

Am plâns în adunare
Când fraţii la îndemn
Cu gând de răzbunare
Vorbeau cu grai de lemn

Şi plâng acum Isuse
Dar lângă Tine stau
Mă du în slăvi nespuse
De aici nimic nu vreau

Doar lângă Tine Doamne
Ajută-mă să fiu
Întoarce-i Tată sfinte
Pe-ai mei, cât nu-i târziu!

Categorii
poezii

În zbor spre nemurire

Trăind ca fiinţă pământească
În alergarea mea şovăitoare,
Descoperit-am Patria Cerească
Şi că există viaţă viitoare!

Dar cum putea-voi oare să strunesc
Pornirile-mi rebele spre himere,
Când înger şi demon în mine trăiesc
Iar eu năzuiesc zi de zi către ele.

Lupt să-mi iau zborul spre ce e ceresc,
Să mă-nchin, cu credinţă în Tine…
Uşor şovăind… spre teluric păşesc
Iar căderea… îmi aduce ruşine!

Cum voi putea oare să-nving
Acest trup care roabă mă ţine?
Cine mă va ajuta, viaţa s-o câştig
Şi să nu rămân zdrobită-n ruine?

Dar în cumplita frământare…
Coboară har în sufletu-mi trudit
El, Isus se scoală în picioare!
Şi-mi spune: „îndrăzneşte fică Eu am biruit”

Străpunsă-n duh de-un foc mistuitor
Ce niciodată-n mine n-a mai poposit,
Am înţeles că pe cărare cu Isus este uşor
Şi la picioarele-I m-am prăbuşit.

El m-a eliberat de orice rătăcire
Cu apă vie duhul mi-a umplut,
Azi cânt voioasă plină de uimire
Când văd cum El transformă un biet căzut.

Iar sus în cer, uita-voi pe vecie
De luptele ce-am dus aicea jos,
M-oi desfăta în sfântă bucurie
Şi am să fiu pe veci lângă Hristos.

Categorii
poezii

Pe cale cu Iubirea


Iubirea care vine din Iubire
Te-nvăluie ca marea-n unduire
Te-nvăluie c-o dragoste de foc.
Te-nvăluie-ntr-o cosmică plutire
Cu unde care duc spre nemurire
Şi te aşează în cerescul loc.

Şi tu domneşti cu Tatăl dimpreună
Acolo unde oştile se-adună
Acolo-n slăvile cereşti de sus.
Şi aicea chiar de umbli prin furtună
Nu te-mspăimânţi când împrejuru-ţi tună
Căci tu, mergi mână-n mână cu Isus.

Şi valuri vin lovind-cu-a lor furie
Dar de priveşti mereu spre veşnicie
Rămâi de neclintit în drumul tău.
Aşa cum farul nu se clatină-n urgie
Ci strălucind cu-a lui lumină vie
Îşi împlineşte-n orice vreme scopul său.

Iubirea care vine din Iubire
Te-ajută-n drumul tău spre nemurire
Îţi dă puteri să treci prin orice greu.
Înaintând mereu în cosmica plutire
Crezând în Cel ce e Nemărginire
Ai să ajungi acasă-n Raiul Său.

Categorii
meditaţii

Unde-ţi este ţinta ?


Când ţi-ai fixat ca ţintă cerul, dacă priveşti la tine sau la cei din jurul tău vei fi dezamăgit, vei vedea deseori, doar ambiţii deşarte, orgolii, piepturi umflate de multe ori pe degeaba, etalarea sinelui şi a firii pământeşti.

Nu poţi să fii ca Isus dar să priveşti spre oameni, care sunt prinşi în vârtejul lumii acesteia care nu a gustat dragostea lui Dumnezeu, bunătatea Lui şi pacea dăruită de El, să vorbeşti ca ei, să te-mbraci ca ei, să alergi după lucrurile vremelnice ale lumii acesteia cu aceeaşi pasiune ca ei.
Cât eşti ancorat în lumea aceasta care aleargă cu paşi repezi spre desfrâu, spre o muzică care întinează tot ce atinge, într-o goană nebună după căpătuială şi huzur, sigur ai greşit ceva în drumul tău.

Este foarte greu să îţi fixezi un standard înalt de sfinţenie, să priveşti spre el fără să ştii dacă-l vei atinge vreodată în viaţă, dar să lupţi cu asta zi de zi, să lupţi cu îndoiala care care te apasă uneori şi roade din tine ca o cangrenă, să lupţi cu frica, cu nepăsarea, este greu dar nu imposibil.

Atenţie la ţintă! Dacă căutările tale duc spre confortul lumii acesteia, banii ei sau un nume mare, atunci nu eşti pe Calea bună, nu eşti pe urmele lui Hristos!

Atunci când Isus este la cârma vieţii tale, vei reuşi!

Vei putea învinge deznădejdea care te va cuprinde uneori ca într-un cleşte, fiind dejamăgit de tine însuţi, de ce ai făcut, de ce puteai face…

Când vei înţelege că tu eşti nimic iar Isus este totul, atunci prin credinţă vei birui, pas cu pas prin perseverenţă, cu ochii ţintă la Isus Hristos, vei înainta pe calea sfinţeniei, apropiindu-te de Dumnezeu.

Dacă Hristos este ţinta căutărilor tale stăruitoare atunci El te va călăuzi în tot adevărul, chiar dacă vei mai cădea pe drumul tău, chiar dacă vei mai avea eşecuri, toate acestea te vor întării.
Ridică-te în Numele Lui şi dute mai departe! Să fii sigur că la capăt de drum te va întâmpina Hristos mântuitorul!

Categorii
poezii

Când Te-am întâlnit Iubire…

Când Te-am întâlnit Iubire…

Când Te-am întâlnit Iubire,
Era doar soare în ochii Tăi,
Fugeau nălucile prin munţi şi văi,
Fugeau păcatele-n neştire…
Era doar zâmbet şi văpăi
Isuse în a Ta privire!

Tot ce-a fost rău, hidos s-a dus
Când întâlnit-am pe Isus
În locul cel mai jos, smerita, aplecată
Acolo-n colb, iubirea am aflat-o
Şi toată ura duşmănia a apus
Era un zâmbet faţa lui Isus…
Când mi-am întors spre El privirea.

Am înţeles atunci, iubirea…
E mai de preţ ca ranguri şi averi
Ca tot ce ai, ca tot ce speri,
Ca tot ce se găseşte în lumea asta.
Am sa trăiesc în ea mereu…
Iubirea, iubirea este Dumnezeu!

De atunci Isuse am înţeles,
Iubirea duce la jertfire…
Ea schimbă, modelează, creşte…
Iubirea Îndumnezeieşte !
Transformă omul păcătos,
Din ce era, din ce fusese,
În fiu al slavei glorios!

De când Te-am întâlnit iubire,
În ochii blânzi a lui Isus…
Tot cerul a venit în mine
Şi a transformat orce suspine,
În imn de slavă pentru tine
O… Te iubesc nespus Isus!

amin. 21 mai 2010