Categorii
poezii

O, Iubire sfântă, mare, care ai venit de sus


O Iubire sfântă, mare, care ai venit de sus,
Ne-ai adus din cer iertare, bucurie de nespus.

Că aici în lumea noastră, nu-i iubire ca a Ta,
Inima e egoistă, deznădăjduit de rea!

Tot ce vrem, vrem pentru sine, o iubire egoistă,
Iar când suntem înşelaţi, inima ne este tristă.

Însă noi la rândul nostru suntem răi, nefericiţi,
Dar simţim în noi dorinţa de a fi mereu iubiţi.

O Isuse a Ta iubire, este-n veci desăvârşită,
Şi de nimeni niciodată nu poate fi răsplătită.

Ea, iubira Ta e mare, trece peste ce-i firesc,
Are har, are iertare, este dar Dumnezeiesc!

Andreica Greta
Zalau 26 04 2013

Categorii
poezii

Suntem femei

Suntem femei aşa a fost să fie,
Ca să ne naştem pe acest pămnt.
Suntem legate de a noastră glie,
Lipite de cei dragi pentru vecie,
Luptând pentru cei bun şi sfânt.

Suntem femei dereticând prin casă
Făcând mâncare, haine şi copii,
Pe cei iubiţi îi strângem lângă masă,
Vrem să le facem viaţa mai frumoasă
Că le dorim în viaţă bucurii.

Suntem femei creştine cu dorinţe
Care depind de-ai noştrii soţi,
Avem în inimă adesea suferinţe
Şi vise ce rămân doar năzuinţe
Ascunse în adânc, în tainic colţ.

Avem copii ce îi iubim cu sete,
Ne dedicăm cu totul pentru ei,
Îi mângâiem ades pe îndelete
De sunt băieţi sau de sunt fete
Şi îi iertăm atuncia când sunt răi.

Suntem femei şi aducem alinare
Pentru acei pe care îi iubim.
Sensibile, cu grijă şi răbdare,
Îi ajutăm cu drag pe fiecare,
Când sunt bolnavi, îi îngrijim.

Suntem femei ce semănăm iubire
În pruncii ce atâta i-am dorit,
Îi invăţăm ce-nseamnă dăruire
Când prin viaţă şi jertfire
Suntem exemplul cel mai potrivit.

Suntem femei ce stăm în rugăciune
Şi mijlocim adesea către cer,
Ca Dumnezeu să facă o minune
S-aducă pentru ai noştrii zile bune,
Să nu rămână printre cei ce pier.

Suntem femei cu slăbiciuni adesea,
Care privesc cu ochii plânşi şi goi…
Însă să nu uităm, cu toate acestea,
Despre înviere primele au dus vestea
Nişte femei… aşa cum suntem noi!

Zalau, 04 Dec. 2012
Greta Andreica

Categorii
poezii

Mă leg de cer


Când arşiţa pustiei dogoreşte,
Iar corbii nu mai vin de nicăieri,
Pe duna de nisip ce se zăreşte
Aştept răcoarea mult doritei seri.

Nu mă-nspăimântă a hienei urlet
Ce stă şi aşteaptă ca să mor,
Eu ştiu că dincolo de zarea sumbră,
M-aşteaptă cel mai falnic zbor.

Spre Dumnezeu spirală ancestrală
Mă leg de cerul ce-i cu nori acoperit,
Credinţa-mi este stâlp, este reală,
Chiar de-i secat pârâul la Cherit.

Nu mă cufund în deznădejde…
Eu cred în Cel ce timpul îl măsoară,
Iar astăzi când sunt în primejdie,
Îl strig să vină, Doamne a câta oară!

Contează doar prezenţa Lui de Tată,
Când mâna peste creştet şi-o întinde,
Sunt întărită-n duh deodată
Şi-o pace sfântă mă cuprinde.

Amin
Zalau, 16 Nov. 2012
Greta Andreica

Categorii
cugetare

Iubind vrăşmaşii

Am ajuns la convingerea că:

Atunci când putem iubi vrăşmaşii, începem să ne asemănăm cu Dumnezeu

Categorii
poezii

Căutând iubirea


Cătând frenetic dincolo de… poate
IUBIREA, ce atât am năzuit…
călcând din mers a îndoielii şoapte
crezând în zi…chiar în cumplită noapte
Acel ce este Alfa în taină mi-a vorbit.

Şi vocea Lui, cutreieră în grabă,
a minţii mele tainice rodiri
iar din adânc se ridică firavă
credinţa fără de zăbavă
şi sfărâmă funebre plăsmuiri.

Căci ce a fost viaţa mea întreagă,
tot căutând iubirea cu nesaţ?
Sorbind din cupa lumii largă
pierdut-am ţinta cea mai dragă
O scurtă nebunie… mi-a rămas sub braţ.

Aceasta a fost viaţa-mi fără Tine
… O scurtă nebunie trecătoare!
Dar când Te-am înţeles mai bine
m-am prăbuşit printre adânci suspine
şi m-am smerit la sfintele-Ţi picioare.

Iubirea care izvorăşte chiar din Tine,
nu am cuvinte ca să o descriu
şi copleşită amarnic de ruşine
făcând a vieţii socoteală bine
mă-ntorc la Tine chiar de e târziu.

Categorii
poezii

Pe cale cu Iubirea


Iubirea care vine din Iubire
Te-nvăluie ca marea-n unduire
Te-nvăluie c-o dragoste de foc.
Te-nvăluie-ntr-o cosmică plutire
Cu unde care duc spre nemurire
Şi te aşează în cerescul loc.

Şi tu domneşti cu Tatăl dimpreună
Acolo unde oştile se-adună
Acolo-n slăvile cereşti de sus.
Şi aicea chiar de umbli prin furtună
Nu te-mspăimânţi când împrejuru-ţi tună
Căci tu, mergi mână-n mână cu Isus.

Şi valuri vin lovind-cu-a lor furie
Dar de priveşti mereu spre veşnicie
Rămâi de neclintit în drumul tău.
Aşa cum farul nu se clatină-n urgie
Ci strălucind cu-a lui lumină vie
Îşi împlineşte-n orice vreme scopul său.

Iubirea care vine din Iubire
Te-ajută-n drumul tău spre nemurire
Îţi dă puteri să treci prin orice greu.
Înaintând mereu în cosmica plutire
Crezând în Cel ce e Nemărginire
Ai să ajungi acasă-n Raiul Său.

Categorii
poezii

Atât de aproape

Atât de aproape

Lumina divina

Ai venit o Doamne să mă bucuri,
Să-mi aduci lumini în curcubeu,
Valuri de iubire, aprinse focuri
Ca să mă desfeţi Tu Dumnezeu.

Eşti atât de aproape, lângă mine,
Tu m-alinţi în calde unduiri…
În prezenţa Ta este atât de bine!
Sufletu-mi tresaltă-în cereşti plutiri.

Mâna Ta puternică-i cu mine
Sprijin în colind nepământean,
Printre lacrimi râd! Mi-e bine!
Clipa-aceasta face cât un an!

Simţăminte bune mă-nfăşoară
Valuri de-adorare naşti în fiinţa mea,
Eu te rog uimită, azi a câta oară
Nu pleca degrabă, Doamne nu pleca!

Amin
Zalau, martie 2011

Categorii
poezii

Mă iubeşti?

Mă iubeşti?

„Spune-mi Petre dacă mă iubeşti,
Să-ţi dau în grijă straja turmei Mele
Nimic. nimic să nu precupeţeşti,
Oile de lupi să le păzeşti
Că viaţa Eu mi-am dat-o pentru ele.”

Se frământa în sine Petru ruşinat
Că îi vorbea acel ce totul ştie!
Îşi amintea, că-n curte la Pilat,
El îl trădase pe Marele Împărat
Dar, regreta şi de folos dorea să fie.

Şi a pornit el, Petru în lucrare
Dedicat cu totul pentru Dumnezeu
Când umbra-i atingea bolnavu-n cale
Se producea pe loc o vindecare
Căci Domnul onora pe servul Său.
***

Azi te întreabă Domnu şi pe tine:
„Tu ma iubeşti cu-ntreaga ta fiinţă?
Eşti gata să laşi totul pentru Mine,
Şi să dispreţuieşti orice ruşine…
Ca să lucrezi pe ogoru-Mi cu credinţă?”

„De vei răspunde astăzi Da chemării,
În cer ţi-oi răsplătii cum se cuvine.
Însă M-aş bucura s-alergi în largul zării
Din dragoste să te dedici lucrării
Din dragoste să te jertfeşti creştine!”

Amin
Feb. 2011

Categorii
poezii

Când Te-am întâlnit Iubire…

Când Te-am întâlnit Iubire…

Când Te-am întâlnit Iubire,
Era doar soare în ochii Tăi,
Fugeau nălucile prin munţi şi văi,
Fugeau păcatele-n neştire…
Era doar zâmbet şi văpăi
Isuse în a Ta privire!

Tot ce-a fost rău, hidos s-a dus
Când întâlnit-am pe Isus
În locul cel mai jos, smerita, aplecată
Acolo-n colb, iubirea am aflat-o
Şi toată ura duşmănia a apus
Era un zâmbet faţa lui Isus…
Când mi-am întors spre El privirea.

Am înţeles atunci, iubirea…
E mai de preţ ca ranguri şi averi
Ca tot ce ai, ca tot ce speri,
Ca tot ce se găseşte în lumea asta.
Am sa trăiesc în ea mereu…
Iubirea, iubirea este Dumnezeu!

De atunci Isuse am înţeles,
Iubirea duce la jertfire…
Ea schimbă, modelează, creşte…
Iubirea Îndumnezeieşte !
Transformă omul păcătos,
Din ce era, din ce fusese,
În fiu al slavei glorios!

De când Te-am întâlnit iubire,
În ochii blânzi a lui Isus…
Tot cerul a venit în mine
Şi a transformat orce suspine,
În imn de slavă pentru tine
O… Te iubesc nespus Isus!

amin. 21 mai 2010