Categorii
poezii

Mister

 

Dragostea lui Dumnezeu este mai adâncă decât marea

Se sparg cochili sub picior
călcând pe ţărm-agale
şi pescăruşi se-nalţă-n zbor
rotindu-se ameţitor
iar vântul bate în rafale.

O! am dorit atât de mult
să ascult a mării valuri…
Pe malul ei azi stau şi-ascult
mă-nfior de-al ei tumult
ce freamătă-ntre maluri.

Înfiorarea m-a cuprins
de-al ei clocot de viaţă!
De taina ei, de al ei întins
cu adâncul ei de necuprins
cu valul ei de ceaţă.

Culoarea ei de azur plăcut
încântă-a mea vedere,
ea poartă un mister tăcut.
Furtunile ce au bătut
nu au redus-o la tăcere.

Viaţa e la fel ca marea
e clocot, e tăcere, e mister.
Cu valuri ce-ţi lovesc cărarea
furtuni ce-mpiedică alergarea
barându-ţi drumul către cer

Aşa cum marea este neclintită
între hotarele ce i-s-au dat
viaţa în Hristos este păzită
de Dumnezeu e ocrotită
când omul tern renunţă la păcat.

iulie 2011

Categorii
poezii

În pas de etern absolut


Soarele sta agatat dupa stanca,
Se uita zambeste si apune apoi
Privesc si eu si-n tristetea adanca,
Păşesc agale, cu pasul greoi.

Plutesc pescarusi peste luciul marii,
Tipatul lor se aude strident…
Cu pasul egal, sondand largul zarii
Calc rar, hotarat,si atent.

Natura mirific isi leagana mersul
In pas de etern absolut alergand,
Ma poarta-n cadenta-i, cu pasul…
Adulmec miresme in nari si in gand.

Singura, stinghera strabat inserarea,
M-apropiu de tarm cu pasul domol
Timpu-i trecut, se-ntuneca zarea
In jur e tacere, pamantul e gol!

Cu pas furişat vine noaptea tacuta,
Intunericul devine stapan pe pamant.
În ureche-mi răsună unduirea apei, plăcută
Privesc în tăcere şi mă-nvălui în vânt!

În pas de etern absolut… cu uimire
Mă-aseamăn cu marea, cu timpul trăit
Zile şi ani trec de-avalma-n neştire
Doar Dumnezeu e măreţ, e infinit!

Categorii
poezii

La ţărm de mare


Se sparg alături valuri în tumult
Si-n pasu-mi măsurat mergând agale
îmi amintesc de vremuri de, demult
Când mă plimbam la fel pe ţărm de mare.

Şi câte Doamne s-au mai întâmplat
În viaţa mea, în lunga-mi pribegie
Picioru-mi cât de mult a şchiopătat…
Îţi spun cu lacrimi lungi de-o veşnicie.

Imensitatea apei se întinde-n zare
La ţărm de mare strig spre Tine Doamne
Şi bate vântu-n scurtele-i rafale
Eu trec păşind prin ale vieţii toamne.

Iar pescăruşi ce ţipă pe aproape
Şi-mi dau târcoale-n zbor ameţitor
Mă ceartă parcă pentru-a vieţii groape
Şi cât căzut-am Doamne de uşor!

Privesc la valul ce se sparge
Şi-un altul vine-n fugă peste el
Alături steaguri arborate-s în catarge
Nisipul auriu se-ntinde cu a lui mister.

Şi toate acestea îmi vorbesc de Tine
De măiestria Ta de Dumnezeu
Privind la viaţa mea îmi e ruşine
Plângând, te rog mă iartă Domnul meu.

Categorii
poezii

Petru

P e t r u

Om al marii, năvalnic în simţire,
Însă când de la peşte a fost chemat,
A fost marcat de-a Domnului iubire
Ce i-a pătruns in piept şi în gândire,
Că totul a lăsat…. şi L-a urmat.

I-a fost alături în întreaga Sa lucrare
Şi L-a iubit mai mult decât ceilalţi
Sărea-nainte cu avânt,dar şi necugetare
Prin Duhul a rostit că, Domnul este mare!
Că este fiul Dumnezeului cel PreaÎnalt

Şi s-a apropiat momentul răstignirii,
Când Petru a spus:”eu nu te părăsesc”
Dar pus în teasc n-a rezistat zdrobirii
Căci teama şi-ndoiala i-au fost zbirii
Iar el s-a lepădat de Domnul său ceresc

Atunci Isus şi-a întors privirea
Şi ţintă s-a uitat în ochii lui
A înţeles că-n hăţuri l-a prins firea
Când a cântat cocoşul sa produs trezirea
Şi Petru s-a căit amar de lepădarea lui

După înviere Domnul l-a-ntrebat pe nume
Cât oare, Petre cât anume mă iubeşti?
Mă iubeşti mai mult decât orice pe lume?
Că Eu sunt cel care ţi-am dat un nume
Şi în lucrare te trimit să îmi slujeşti.

Şi a venit şi ziua cincizecimii, iată
Când Duhul Sfânt a coborât aicia jos,
Iar Petru a fost umplut de-n dată
Fiinţa-ntreagă cu putere i-a fost echipată
El n-a mai fost nici laş şi nici fricos.

Om aspru care s-a luptat cu marea,
Cu… temeri ce-împotrivă îi stăteau
Dar a învins, căci a avut menirea
Să fie stâlp! Asta i-a fost chemarea!
Iar cei din jur privind se minunau

***
Astăzi te cheamă Domnul şi pe tine
Să te-nrolezi în marea Sa lucrare,
De ai să-L accepţi, de nu-ţi va fi ruşine,
El îţi va transforma viaţa-n bine
Iar sus în cer răsplata-ţi va fi mare!