Categorii
poezii

Ridica-ne Doamne !


Te caut bâjbâind prin neputință
Si ma intreb „unde esti Doamne?”
Cu intreaga mea fiinta,
Boli si dureri trag de mine in jos,
Simt ca ma afund! Da-mi putere Hristos!

Duhul ce-n mine L-ai pus lupta mereu,
Lacrimi uscate pe pleoape Te striga
„Vino Dumnezeul meu!” Lupta-i apriga.
Ma vad in zdrente si desculta uneori,
Strang de un brau ce se destrama
Si nu-mi mai ajunge,
Gandul ma duce la sulita ce te strapunge.

Cati spini in carnea Ta au intrat,
Iar eu ma zbat in mocirla si pacat.
Ma ridic cu greu si merg taras uneori
Imi zdrelesc coatele si ma napadesc sudori
Strig dupa Tine la o cotitura prea brusca de drum,
Tine-ma Doamne in picioare!
Ca fara de Tine si Harul Tau ajung scrum.

Ma uit la frati preaiubiti ce straini mi-au ajuns,
Cautam in graba o vorba sa dam un raspuns,
Ne amagim singuri…
Ca madulare in trupu-Ti suntem.
Cand Tu, ai dat totul si ai murit pe lemn!

Sa ne iubim, porunca ne-ai dat,
Iar noi ne privim circumspect si ciudat.
Ar trebui sa ardem pentru Tine,
Dar noi tinem de programe ce au ajuns o rutina.
Nu poti sa ridici o mana spre cer
Ca esti privit ciudat si te simti stingher,
Avem judecati si principii, o etica seaca si rece,
Dar nu avem bucuria trairii depline
Ce in veac nu mai trece.

Te chemam sa vii Doamne!
Sa ne golesti de noi si sa ne umpli de Tine!
Sa avem bucuria trairii depline.
Ne iarta pieptul prea umflat uneori
Cand ne inchipuim ca gandesti ca si noi,
Cand Tu Doamne esti sfant si curat,
Iar cel ce venit-a la Tine n-a fost alungat.

Ridica Doamne boala si neputinta,
Primeste lacrima de pocainta,
Fa sa cada barierele
Ce Satan le-a ridicat intre noi.
Sa fim cu totii una,
Cum Tu cu Tatal esti pentru totdeauna!

2 sept. 2002 amin

Categorii
poezii

Analiză

Fiindcă după omul din lăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu
dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva
legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului
care este în mădularele mele. ” Rom. 7 v 22-23

timpul e la asfintit

Sunt curat în în gânduri uneori
Şi… deşi am o năvalnică fire,
Cuvintele-mi sunt calde deseori,
Însă am… restanţe mari la iubire

Atâtea intenţii bune avut-am pe drum!
Dar iubire şi fapte… atât de puţine
Ce visuri măreţe sfârşit-au în scrum!
Privind înapoi… îmi este ruşine.

Se zbate-n mine-o lume întunecată
Cu pofte, cu plăceri şi cu dorinţi,
Care vrea să iasă… să se arate,
Constrânsă, tace şi strânge din dinţi.

E un amestec de sfinţenie şi noroi,
În lăuntru-mi sunt două lumi diferite…
Care luptă mereu în continu război,
Să scoată la suprfaţă idei şi oferte.

Şi ce amarnic… voi plăti odată
Atâta amăgire ce în mine am produs.
Atâta neveghere, fire nepredată,
Vorbărie goală, un „eu” nesupus.

Urlă marea, munţii se despică
Timpu se grăbeşte, e spre asfinţit
Depărtarea arde, sfinţii se ridică…
Doar eu stau pe loc… tot nepregătit!

Amin
Zalău,20 dec. 2010

Categorii
poezii

Margini de speranţă


Speranta, s-a zdrobit in asteptare…
Privesc in zare cu ochii umeziti de plans.
De nu-mi raspunzi Isus, cadea-voi in uitare,
Iar sufletu-mi va fi pierdut si invins.

Tacerea Ta, ma strange ca un cleste,
Iar bezna, negura, m-a inconjurat,
Inima-mi bolnava, Te cauta orbeste,
Sufletu-mi Te striga de frica subjugat!

De nu-mi raspunzi o Doamne nici acuma,
Cand teama, disperarea m-au cuprins,
Am sa raman zdrobita… in durere
Si de uitare, sufletu-mi va fi invins.

Raspunde-mi Doamne cand Te caut,
Sunt slaba si in disperare ma framant,
Eu Te doresc cu intreaga mea suflare
Te-as lauda, dar n-am putere sa-Ti mai cant.

Cu fata-n palme stau, zdrobita de durere,
De ce nu vii sa ma ridici de jos?
Bolnava sunt, am obosit, nu am putere,
Esti ultima speranta Domnul meu Hristos!

Am coborat pe treptele credintei,
Te caut Doamne! Unde Te-ai ascuns?
Nu-mi mai raspunzi iubirii si sperantei,
Cerul e de arama, e de nepatruns!

De nu vii Doamne, am sa mor pe cale
Ca trupul e bolnav… iar duhul e slabit,
De nu ma scoti acum din incercare…
Eu am sa mor… Isus, am obosit!

amin iun 2007
…In incercare, asteptand ajutorul Domnului…