Etichetă: poezie creştină

Categorii
poezii

Vremelnicie

E dureros să simți că deodată
un vis frumos în tine s-a sfărmat
povestea ce părea adevărată
încet s-a rupt s-a spulberat.

Traind cu ea în inimă într-una
ca pe o floare zilnic o udam
din stele împletind cununa
tot ce aveam mai bun ii dăruiam.

Dar s-a topit ca speriată
lăsand un gol imens în zilnica trăire
precum un fâlfâit de aripi deodată
constat că a rămas doar amăgire.

Dar poate nici n-a fost iubire
a fost o stare anume, o trăire
a fost o exaltare, o trudire
o cautare înspre împlinire.

Cu fulgarinul vieții subsioară
în foșnetul mulțimii mă scufund
și gânduri ân adânc mă ânfășoară
Ajută-mă în Tine Doamne să m-ascund.

Greta Andreica 19 04 2017
Pentru B. T.

Categorii
poezii

Mergand prin incercare

Peste a vremi lungi carare
Se asterna azi tacerea grea,
Ma-ntreb de sunt in alergare
Azi caut drumul spre iertare
Sa pot iesi din starea rea.

S-au adunat poveri gramada
Ce ma apasa tot mai mult,
Lumini refuza sa se vada
Si ma intreb de-a fost parada
Sunt coplesita, tac, ascult!

E intuneric, ceata, incercare
Bolovanis si pietre din belsug!
Nu este drum si nici carare,
Ceata e densa, confuzia e mare!
Privesc spre cer si sper s-ajung.

E vale ingusta si adanca,
Vrasmasul lovituri da neancetat.
Privesc catre mareata Stanca
Credinta-mi este vie inca
Pe ai Sai El nicidecum nu i-a lasat.

Sunt o priveliste… de toti tintita
Dar stiu ca El alaturea imi sta!
Chiar de-s in vale… incoltita
Mai cred in izbavirea profetita,
Ma-ncred in Cel ce Viata Vesnica imi da!

Greta Andreica

27 nov 2013

Categorii
poezii

Ascuns în Dumnezeu


M-ascund în Dumnezeul ce veghează
Cu inima lipită de a Lui,
În lume este frig şi se înserează
Iar inima de dor îmi însetează,
M-agăţ de stele şi încet tot sui.

Hiene urlă şi mă înconjoară,
Doar colţii le sclipesc pe înserat,
Te strig o Doamne! A câta oară?
Când temerile mă împresoară,
Să mă păzeşti, să nu cad în păcat!

Văd alba haină prin credinţă
Şi piatra preţioasă ce o să-mi dea,
Când voi intra în marea biruinţă
După o viaţă-n sfântă pocăinţă,
Dar astăzi, milă cer, în clipa grea.

Sabia Duhului o strâng cu putere,
Mă apăr în grabă cu falnicu-i scut,
În fapta credinţei păşesc cu plăcere,
Lupta e grea, vrăşmaşul mă cere,
Iar eu mă avânt, spre necunoscut.

Văd cerul cu ochi de credinţă,
Mă agăţ de Harul ce curge de sus,
Păşesc în a Domnului biruinţă
Cu aprigă, îmfocată dorinţă,
Să trăiesc ca şi Sfântul Isus!

Greta Andreica
13 Martie 2013

Categorii
poezii

O Mire drag!


Mă-nalţ spre tronul Tău de slavă
Şi mă închin cu umilinţă,
Că din făptura mea firavă
Făcut-ai steag de biruinţă!

M-ai ridicat pe înalte trepte
Şi m-ai umplut de sus cu har,
Îngeri ai pus să mă aştepte
Să nu mai bântui în zadar.

Am fost pierdut în lumea largă
Mergând mereu spre nicăieri,
Tu mi-ai schimbat viaţa întreagă
M-ai pus pe calea către cer.

Ai pus iubirea Ta în mine
M-ai uns cu undelemnul Sfânt,
M-ai învăţat să fac ce-i bine
Dându-mi lumină din Cuvânt.

Făcut-ai să ţâşnească-n mine
Izvoarele din cer se sus,
Ce adus-au bucurii divine
Şi haruri ce sunt de nespus.

Am cunoascut deodată totul…
Chiar dacă într-un ceas târziu,
În viaţă Tu mi-ai fost suportul
De ce m-ai uns cu Har… nu ştiu!

Ştiu doar că fost-am un nevrednic
Că zilnic am păcătuit,
Iar Tu un Dumnezeu puternic
Atât de mult pe mine m-ai iubit!

Acuma când privesc în urmă
La tot trecutul meu hidos,
Sunt fericit că sunt în turmă
Că toate mi-ai iertat Cristos!

Eu meritam doar osândire
În felu în care m-am purtat,
Tu mi-ai adus o izbăvire
Ai şters pe veci al meu păcat.

O Mire drag, Stăpân destoinic
Doar dragostea mi te-a adus,
Eu mă închin ca rob nevrednic….
Că sus pe cruce, Te-ai lăsat străpuns.

O veşnicie întregă scumpe Mire
N-o să-mi ajungă să îţi mulţumesc,
Că m-ai salvat de veşnica pieire
Şi-n dar mi-ai pregătit un Rai ceresc.

Greta Andreica
03 Martie 2013

Categorii
poezii

Plopişorul cel din vale


La margine de lume şi de vreme
Stă zgribulit un plopişor,
Se uită-n stânga, drapta şi se teme
Că este singur, trenură şi geme,
Afară-i frig şi plouă încetişor.

Toţi fraţii lui stau înşiraţi,
De-a lungul magistralei de alături
Toţi cu grijă au fost plantaţi,
Ei fost-au curăţiţi şi aranjaţi
Pe un pământ ce-i aşezat în straturi.

Se necăja el tremurând agale,
Uitându-se spre a lui tulpină,
Că pietrele ce îi stătură-n cale
Îl împingeau mereu tot către vale
Şi se gândea că n-are nici o vină.

Dar vremea a trecut cu a ei poveste
Şi-o secetă cumplită a venit,
Pe câmp, pe deal, sau sus pe creste,
Totul se veştejea fără de veste
Şi tot ce-i verde suferea cumplit.

Doar plopişorul nostru cel din vale
Se unduia cu frunzele în vânt
Că apa de alături ce trecea agale
Îl răsfăţa cu harurile sale
Abia acum nu se simţea înfrânt.

***

Dacă te afli în locul cel mai greu
Şi gemi sub apăsare şi povară,
Să ştii că sus veghează Dumnezeu
El ştie când îţi este greu,
Durerea ta El zilnic o măsoară.

Iar când veni-va ziua răsplătirii,
Când totul cu dreptate fi-va vămuit.
Când vei primi minunea strălucirii
Vei înţelege ce-i deasupra firii,
Vei mulţumi că aici ai suferit.

26 Februarie 2013
Greta Andreica

Categorii
poezii

Când tot ce este-n tine e durere


Când stări de neputinţă îţi macină fiinţa
Iar apăsarea sufletească este tot mai grea
Când nu zăreşti niciunde biruinţa
Şi plângi strivit sub încercarea rea

Când tot ce este-n tine e durere
Şi parcă toate, toate s-au surpat,
Când suferi singur, în tăcere,
Când simţi că şi în gând eşti încercat.

Când hoardele străine din văzduhuri
Se năpustesc supra-ţi cu năduf,
Câd duhuri rele îţi recită stihuri
Când ai umplut al lacrimei burduf,

Viaţa întreagă ţi se pare goală
Anostă şi lipsită de orice sens,
Iar viitorul ţi se pare ca de smoală
Şi nu-ţi mai găseşti locu-n univers.

Aduţi aminte că pe a vremii valuri
Un Fiu de Dumnezeu a coborât din cer,
Ce a trăit smerit pe a vieţii maluri,
Ce fost-a prigonit, rănit, stingher.

Dar totul a răbdat cu bucurie,
Ca-n jerfa Sa, viaţă să avem,
Spune-i tot ce îţi lipseşte ţie
Şi vei primi in inimă un cald indemn.

Durerea va dispare într-o clipă
Iar întristarea parcă nici n-a fost…
De dragoste Isus face risipă
Când îţi arată al vieţii tale rost.

Tu înţelegi atunci, că lângă cruce,
Există bucurii de nedescris!
Dacă lumina Sa in viaţă îţi aduce
Trăieşti de aici precum în Paradis.

Greta Andreica
Zalau, 12 Feb. 2013

Categorii
poezii

Ieri, azi şi… mâine


Ieri pierdută-n lumea mare
În drum către nicăieri,
Pleavă ce plutea în zare
Cu mândrie şi plăceri.

Ieri căutând o împlinire
Şi un nume pe pământ,
Plină de păcat şi fire
Neştiind ce este sfânt.

Azi prin marea-Ţi îndurare
Mântuită prin Hristos,
Sus în barca de salvare
Luptând să trăiesc frumos.

Orice mădular în parte,
Rob să-l fac ascultător,
De păcat vreau al desparte
Ca să ard apoi de dor.

Ochii mei sunt astăzi ţintă
Doar în Sfântul Tău Cuvânt,
Sufletul prin Duhul cântă
Ţintind spre ce este sfânt.

Mâine sus în Ţara Sfântă
În splendoare şi mărire,
Unde sfinţii toţi îţi cântă
Sus în Rai şi nemurire.

Fericită pe vecie,
Voi uita orice necaz.
Plină-n duh de bucurie
Fără lacrimă pe obraz.

Proşternută-n adorare
Îţi voi mulţumi frumos
Că din lumea de pierzare
M-a salvat Isus Hristos.

Greta Andreica
Zalau, 10 Feb. 2013.

Categorii
Fără categorie poezii

Şopteşte vântul


În adierea vântului blajină
de sus din cerul străveziu,
coboară snopii de lumină
şoptindu-mi că e seară şi-i târziu.

Tresar la şoapta ca un şipot
ce-mi mângâie urechea-n zbor,
apoi ascult al apei ropot
şi plâng sclipirile ce mor.

Coboară înserarea pe cărare
se furişază-n inimă domol,
se isprăveşte o ultimă lucrare
iar greieri îşi cântă trilul lor.

Mai pâlpâie lumina la fereastră
iar paşi-mi rătăcesc pe aleii
tresare floarea cea din glastră
iar vântu-mprăştie miros de tei.

Spre casă pasu-mi şovăielnic
se-ndreaptă că e seară pe pământ,
o, Doamne, ai adus un timp prielnic
mă-nfior! Cât eşti de sfânt!

Amin
Greta Andreica
08 Feb. 2013

Categorii
poezii

Ca Tine nu e altul


Mergând spre fericire
pe drumul nevăzut
Te caut prin credinţa
ce-mi este tainic scut!

Mă-nalţ spre necuprinsul
Ce mă absoarbe ades
El-naltul, El întinsul…
Ce dă vieţii sens.

Dar în trăirea-mi ternă
în zilnicul năduf
Pe întărita-mi pernă
În crâncenul zăduf

Se sparg în neputinţă
a inimi visări
tovarăş mi-e căinţa
pe-a vieţii slabe zări.

Doar inima-ţi vorbeşte
când mută-i gura mea
lacrima şiroieşte…
caut iertarea Ta

Dar deodată vine
al Duhului alin
purtând în tainic Sine
balsam măreţ Divin

Mă înconjoară pacea
durerea se chirceşte
plutesc în ‘nalte sfere
iar duhul meu trăieşte

Şi uit pe dată totul
durerea, chinul, greul
Ca Tine nu e altul
Tu, Sfântul, Dumnezeul!

Amin
Greta Andreica
08 Feb. 2013