Etichetă: poezii creştine

Categorii
poezii

Nu te bucura de mine

Nu te bucura* de mine, vrăjmaşă, căci, chiar dacă am căzut**, mă voi scula iarăşi, chiar dacă stau în întuneric, totuşi Domnul este Lumina mea!
( Mica 7. 8)

Nu te bucura acum vrașmașă,
Chiar de în întuneric astăzi sunt.
Nu imbraca a batjocuri camașă
Chiar de sunt murdară toată cu pământ.

Adevarat, eu stau în noapte,
Și-n întuneric sânt ascunsa,
Ajung până la mine șoapte
În bezna neagră nepătrunsă.

Că râzi de mine-n gura mare
Și spui la toți că sunt căzută,
Că am clacat în încercare,
Tu spui că aș fi… chiar pierdută.

Chiar de-am căzut în încercare
Și starea mea e una rea,
Domnul mă va pune în picioare
El iarași mă va ridica!

De aici din groapa asta neagră,
Din starea de întuneric grea,
Spun să o știe lumea întreagă,
Doar Domnul e lumina mea!

Greta Andreica 03 nov 2016

 

Categorii
poezii

Un singur popas

Între viață și moarte e doar un popas,
Ispită luptă e tot ce-a rămas.
Dorința e rupta și zace în ungher
Mă arde durerea și nu pot să sper.
Până la lacrimi mă mistuie dorul
Credinta-i chircita si frant este zborul.
S-au rupt în bucăți nădejdi și speranțe
S-au spart în adânc siguranțe.
Nu e nimic concret și știut…
Dar inima simte visul durut,
E rana ce curge și doare cumplit
E dorul zdrobit, de moarte lovit,
E aripa ruptă ce atârnă hidos
Speranța chircită în colț dureros
E focul aprins în oasele mele
Ce frange orice zbor către stele.
Lupta e grea mă stoarce cumplit
Si văd dureros ce mult am greșit.
Iar rana din piept mă arde mereu
Suspina-n adanc sufletul meu.
Amestec ciudat de ceresc și de tină
Aștept în tăcere să curgă lumina.

Greta Andreica. 02 nov. 2016

Categorii
poezii

Te chem durerea să mi-o vezi


Mă zbat între viaţă şi moarte
Între două lumi, alăturate, paralele,
Iar gânduri se frământă a mă împarte,
Să nu-mi continui drumul către stele.

Cu frământări, cu pofte, cu strădanii,
Mergând spre Infinit… şovăitor,
Pe drum de stele, printre lungi jelanii,
Port chipul Tău şi frica să nu mor.

Însingurată în mijlocul mulţimii,
Îmi strâng iubirile la subsioară…
Aud bătaia caldă, în tăcerea humii,
Şi tot lăuntru începe să mă doară.

Iar vântul bate, marea se înfioară
Şi valuri uriaşe se lovesc de ţărm,
Mă cuibăresc cu spaimă, a câta oară?
Şi Te aştept să-mi dai un nou îndemn.

Cu praf de lună pe obrajii umezi…
În tremur tainic şi nepământean,
Te chem să vii… şi să lucrezi…
Că timpul trece, iar eu mor cu fiecare an.

Greta Andreica
Zalau 04 aprilie 2013

Categorii
poezii

Soarele şi luna


Soarele şi luna alunecă pe cer
Dar niciunul nu este stingher!
Soarele încălzeşte, dă viaţă, iar
Luna e regină, este un bun far.

Soarele şi ziua sunt îngemănaţi,
Luna şi cu noaptea sunt doi fraţi.
Soarele-i stăpânul, totul luninează,
Luna e regina, nopţile veghează.

Luna se hrăneşte din măreţul soare,
Ea lumina lui poartă până moare.
Norul nopţii gros luna-l luminează
Şi misterioasă sus pe cer veghează.

Astrele sunt pilde care ne vorbesc
Locul niciodată nu şi-l părăsesc.
Fiecare-n parte lucrul şi-au făcut
Sunt ascultătoare de la început.

Soarele, Viaţa, Regele, Iubirea
E Hristos Isus, El e nemurirea!
Fără a Lui lumină noi suntem pierduţi,
Rătăcim în noapte ca necunoscuţi.

Luna fără soare nu ar avea lumină
Ar fi rece, goală,veşnic peregrină.
Soarele o învie, o înnobilează,
E regina nopţii, sus pe cer veghează.

El Isus e Soare, Regele lumini
Noi creştinii luna, suntem peregrini,
Ne luăm lumina din lumina Lui
De al nostru Soare, spunem azi oricui.

Noi trăim acum acest mister,
Ne înnobilează Regele din cer.
El lumina lumii, dăruie Lumină
Cine îl ascultă va fi-n cer regină.

Greta Andreica
20 Martie 2013

Categorii
poezii

Când dai cu bucurie


Când dai cu bucurie
Din tot ce este al tău,
Comori pentru vecie
Aduni cu Dumnezeu.

Când mila ta e mare
Faţă de cel sărman,
Când dai la fiecare,
La văduvă şi orfan,

De vezi o mână întinsă
Şi nu o ocoleşti,
Răsplata ţi-e promosă
Din slăvile cereşti.

Când uşa ţi-e deschisă
Faţă de cel flămând,
Iar masa ţi-e întinsă
Cum scrie în Cuvânt,

Atunci să ştii creştine
Pe Domnul împrumuţi,
Când lupţi să faci doar bine
Pe Dumnezeu asculţi.

Chiar doi bănuţi de ai
În punga ta cea mică,
Tu în credinţă stai
Şi nu ai nici o frică!

Că Cel ce grijă poartă
Toţi crinilor din vale,
Îi pasă de-a ta soartă
Dă sens şi căii tale.

El singur nu te lasă
Nicicând pe-a ta cărare,
Când vei ajunge acasă
Răsplata-ţi va fi mare.

Greta Andreica
01 Martie 2013

Categorii
poezii

O cât aş vrea!


O cât aş vrea să pot să spun
La cei ce-s în pierzare,
Cât este Domnul meu de bun
Sub ocrotirea Sa să-i pun
Sub marea Sa îndurare.

O cât aş vrea să fiu un far
Ce lumii să arate,
Că e un ultim ceas de har,
Că mântuirea e în dar,
Cum scrie în sfânta Carte.

Să pot să duc vestea împăcări
În lumea asta largă,
În lungul şi în largul zării,
Să spun că Sângele iertării
Mai spală vina întreagă.

O cât aş vrea să îi aduc
Pe toţi, pe toţi, la Cruce,
Să strig că vremea-i în amurg
Cei ce-L resping în Iad ajung,
Iar şansa lor se duce!

O cât aş vrea să fiu mai sfânt
Făcând doar ce e bine.
Cu nou imbold, cu sfânt avânt
Să strig mereu al Său Cuvânt
Şi să mă încred în Sine.

Greta Andreica
Zalau, 22 februarie 2013

Categorii
poezii

Ce har, ce îndurare!


Nu-s vrednică Stăpâne
De tot ce-mi dăruieşti
Ce grijă ai de mine!
De toate îmi pregăteşti.

Tu ştii de nu am pâine,
De banii nu-mi ajung,
Dar astăzi ca şi mâine
Tu mă ajuţi la jug.

Când boala mă doboară
Şi apăsată-s greu
Tu, Doamne, a câta oară?
Eşti lângă patul meu!

Aici eşti lână mine
În greul cel mai greu,
Şi mă mângâi Stăpâne
Când întristată-s rău.

Ce har, ce îndurare
Reverşi asupra mea,
Mă-nvălui în iertare
Şi-mi dai lumina Ta.

Nu-s vrednică Isuse
De bunătatea Ta,
Ce îndurări nespuse
Reverşi în viaţa mea!

Mă-nchin cu umilinţă
La tronul Tău ceresc
Cu adâncă pocăinţă
Mă-nchin şi mă smeresc!

Amin
Greta Andreica

Categorii
poezii

Marea transformare


Mare este a Ta putere
Dumnezeu Preasfânt,
Ne-ai adus o mântuire
Nouă pe pământ

Duhul cel din veşnicie
Pus în trup de lut,
A putut ca să învie
Omul cel pierdut.

Minunată transformare
Pentru omul tern,
Puterea nemuritoare
Înghite cei peren.

Boldul morţii, el păcatul,
Fost-a înghiţit,
Nemurirea prin Înaltul
Viaţă a dăruit.

Când Hristos din veşnicie
Dezbrăcat de slavă,
S-a jertfit ca să învie
Fiinţa cea bolnavă.

Omul cel robit de patimi
Fost-a transformat,
Când sub cruce la Golgota
Viaţa şi-a predat.

Omul tern şi păcătos
Transformat deplin,
Prin Sângele lui Hristos
Intră-n sfânt Cămin.

Minunată mântuire
Plan divin ceresc
Ai adus Iehova Ire
Omului firesc.

Greta Andreica
14 Feb. 2013

Categorii
poezii

Cu vieţi întunecate


Cu vieţi întunecate
Copleşiţi de lungi păcate
Bărboviţi şi încovoiaţi
Bătrânii sunt aşteptaţi
Să pună povara jos
Lângă crucea lui Hristos
Că în jertfa de salvare
Pentru ei este iertare
Tot trecutul păcătos
Îl spală Isus Hristos

Astăzi dacă mai trăieşti
Vino să te pocăieşti.
Darul cel mai minunat
Este harul căpătat.
După-o viaţă de păcat
Poţi să fii şi tu iertat
Sângele cel sfânt mai curge
Jertfa Sfântă ne ajunge
Nu există pată de grea
Să nu o poată El spăla.

Uite vremea a trecut
Viaţa ta s-a petrecut
Trupu-începe să slăbească
Bolile să-l năpădească
Vrei, nu vrei, să ştii creştine
Moartea sigur, sigur vine!
Spune ce ai să te faci?
Dacă azi nu te împaci
Cu Acel ce-I Creator
Şi e Domnul Domnilor?

Este timpul de pe urmă
Viaţa în curând se curmă
Este ultima strigare
Pentru tine-n adunare
Astăzi să iei bine seama
În curând soseşte vama
Ca în sfânta Împărăţie
Şi fiinţa ta să fie
Să fii veşnic fericit
Sus în ceruri mântuit.

Greta Andreica
Zalau 08 Feb. 2013

Categorii
poezii

Pofta


Nimic nu e mai rău ca pofta
Ce te momeşte zi de zi,
Gândul mereu ea ţi-l frământă
Şi… simţi că nu mai poţi trăi.

Ea, pofta, este lăcomie,
Iar de te prinde-n cursa sa,
Doreşti să ai lucruri o mie
Chiar dacă-ţi fac viaţa grea.

Nu pofti nimic din ce are
Aproapele de lângă tine,
Să nu doreşti din ale sale
Că ea te face rob creştine.

Păzeşte-ţi inima din tine
Mai bine ca pe o cetate
Că pofta nu îţi face bine
De Dumnezeu ea te desparte.

Mulţumitor să fii în toate
Ce îngăduite sunt pe cale
Crezând mereu în Cel ce poate
Să se îngrijască de ale tale.

Să nu pofteşti spune porunca
Nimic din ce nu este al tău,
Că Domnul răsplăteşte munca,
Deci teme-te de Dumnezeu.

El Sfântul, tot îţi dăruieşte
Spune Cuvântul Cel Divin,
Doar, ştie ce îţi trebuieşte
Încrede-te deci pe deplin!

Amin 02 Februarie 2013
Greta Andreica